s-a hotărât să accepte naufragiul. despre ora 12 nimic

Sunt câteva versuri mrmorabile în textul tău, în primul rând, versul final. E un text în care parcă se caută pe nenumăratele drumuri văzute și nevăzute chipul Dumnezeirii din om. Un poem despre înălțări și căderi, despre căutarea unei taine ce ține de însăși creația lumii. În ultimele șase versuri din strofa a șasea pare a se regăsi esența textului. Formulările sunt, în opinia mea, voit ermetizate, dar imaginile mi-au revelat un vis straniu pe care l-am avut, cu mulți ani în urmă, când visasemm tot un pergament misterios. Nu știu dacă nu cumva tot printr-o revelare și nu pe cale rațională ai ajuns să scrii acele versuri.

Mi se pare interesantă structura textului. E bine, Petrache!

George, am cateva obsesii, printre acestea numarandu-se si \"drumul\"-cel fizic, dar si cel spiritual, cum bine observai si drumul cu toate ale lui, cu iesirile si intrarile in si din umanitate ma indeamna sa fiu mereu altul.E un exercitiu de adaptare la trecerea de orice fel ar fi ea.
Multumesc pentru subtilitatile interpretative si te astept mereu deschis aici
Cu prietenie
PP