Poezie
mi-am agățat iubita în cui. discreția așezării
2 min lectură·
Mediu
sunt patru pereți doi dintre ei cu o fereastră
tavanul și podeaua
cea pe care am numit-o și încă o mai numeam iubită
avea obiceiul să se lămurească despre mine
în patul așezat cum e normal pe podea
când făceam dragoste priveam pe rând în tavan
pe peretele din dreapta patului este așezat tabloul
un portret al unei femei anonime
nici chiar pictorul nu a știut să o numească
i-a spus simplu femeie și a mai adăugat
ceva lipsit de importanță
când făceam dragoste aceea pe care o numesc încă iubită
se mai uita la cealaltă femeie
pe care o cunosc dintotdeauna
spațiul înțelege secretele și își schimbă uneori orientarea
pereții simpli capătă ferestre
tavanul devine perete iar podeaua tavan
mereu însă femeia din tablou preferă peretele din dreapta patului
iubita mea a făcut mai întâi dragoste
abia mai apoi a vrut să vorbească cu mine
m-a întrebat confundând tavanul cu unul dintre pereți
de ce am mutat tabloul pe alt perete și abia și-a dat seama de eroare
patul era acum față în față cu femeia cealaltă
priveam rând pe rând tavanul într-o dungă
acum puteam privi și podeaua
și în plus lăsasem și cuiul să ne zgârie ochii sfâșiind cearșaful neschimbat
nu m-a întrebat niciodată de unde apăruse și nici eu nu i-am spus
o sileam tot mai des să-și prindă gemetele în el
să-și manifeste extazul prin străpungeri nenumărate ale sânilor
îmi dau seama că am un plan
nu degeaba patul acoperă una dintre ferestre
în penumbră nimeni nu-și dă seama că facem dragoste pe un plan vertical
privind tavanul în stânga sus podeaua în stânga jos
tabloul direct în față
uneori par confuz dar cearșaful stătea sprijinit pe cui
mă orientam după soarele acela de rugină și după cutele radiale
și din zi în zi o apropiam pe fosta mea iubită de cui
până când am agățat-o în el fără nicio foame încet
așa cum aș face dragoste după miezul nopții
și ies la plimbare dimineața ca prima dată cu nenumita femeie
chiar eu neștiind cum să o numesc cu un nume și altceva
lipsit de importanță
086.605
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Plopeanu Petrache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 351
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 42
- Actualizat
Cum sa citezi
Plopeanu Petrache. “mi-am agățat iubita în cui. discreția așezării.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/plopeanu-petrache/poezie/1832552/mi-am-agatat-iubita-in-cui-discretia-asezariiComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RGfrumoase imagini vad eu aici.
Iti urez un Paste Fericit!
Cu simpatie,
Radun.
Iti urez un Paste Fericit!
Cu simpatie,
Radun.
0
LADistincție acordată
deosebit. ca scriere, poate ar mai merita sa renunti la cateva chestii, precum aia cu iubita care impunge cu sanii in cui. dar ca ansamblu, ca poveste, ca idee, imi pare rau ca nu mi-a venit mie. e o simbolistica excelenta aici, o idealizare a iubitei asa cum o face orice artist. fiecare face chipul, trupul iubitei obiect de arta, asta vrea, vrea din trairea aceea sa iasa opera care va ramîne peste timp. in plus, naturalismul acesta, urmarirea pas cu pas a schimbarii planurilor si urcarea iubitei in cui e bine dozata. plus finalul cu tabloul, foarte bine. ma bucur tare ca ti-am citit acum acest poem, sunt convins ca semnul meu ii va inspira si pe altii sa vina aici.
0
SS
Chiar dacă este implicată geometria, nu înțeleg cum descrierea unui act erotic poate fi operă de artă literară.Picturală, da. Literarura ar trebui să poată mai mult decât să copieze un tablou infuzându-i oarece dinamică. O infuzie de sentimente n-ar strica. Dar ce știu eu? Standardele mele pot fi desuete. Care e deosebirea dintre o iubită umană și un cyborg? În tablou nu s-ar vedea. Într-o poezie, da. Găsesc că are un umor trist această producție lirică, un fel de autopersiflare pe tema ,, I-a te uită ce a devenit condiția umană\".
0
IMeu am o mare nedumerire...care iubită?...care iubire?...văd aici cuvinte bandaj peste ochiul iubirii...impactul textului asupra cititorului este puternic...citesc și am senzația acută de frig, de sterp, de morbid, de neintalnire, de relativitați și paralelisme induse, de amorțeală, de mortificare prin idee...cuiul? :)
0
NAtitlu absurd,dar în rest poetul \"triaza\" printre procedeele stilistice,inoveaza,aseaza fluxul cuvintelor pe cel al imaginatiei ,în \"rame\" noi consacrate tablourilor existentei (fascinante si pline de energia pozitiva a unui poet interesant)
0
PPDănuț,
stabilitatea este mult lăudata \"piatră\" filozofală a existenței noastre, dar sunt convins că nu ea ne caracterizează ci dimpotrivă, opusul ei! Mulțumesc de cuvinte și spun la rândul meu, Adevărat a-nviat!
Cu stimă
Radun,
mă bucur de bucuriile tale și ale identificării uneia dintre surse în acest poem, mulțumesc frumos! ...și continui cu Adevărat a-nviat!
Cu prietenie
Leonard,
aproape de poezia mea, aproape de mine, aproape de sufletul meu, așa te simt și-ți mulțumesc cu mare bucurie pentru ceea ce simți!! Urmărirea îndeaproape a ideilor din poem, este ceea ce mă încântă cu atât mai mult cu cât Ideea este aceea care mă interesează într-un grad superior, dar nelăsând deoparte ce e dincolo de ea, iar tu ai identificat atât de bine universul meu încât e sigur că faci parte din el, chiar dacă nu vrei - pentru că așa simt eu -!!
Cu multă prietenie
Călin,
mă bucur de identificarea \"binelui\" - în sens estetic - din acest poem și-ți mulțumesc pentru apreciere.
Cu prietenie
Silvia, Ioana,
condiția umană este întradevăr preocuparea mea și desigur că, în \"doze\" diferite, acest aspect poate fi identificat în multe texte de-ale mele. Acum, aici am identificat această condiție cu ființarea \"iubitei\". Am pus ghilimelele deoarece este aici o idee de iubită și nu iubita concretă, e un joc cu iubita nicicând existentă și permanent laolaltă cu mine. Sentimentul de artificialitate există, aveți dreptate, pentru că mă urc pe peretele iluzoriu al discursului despre condiția umană și nu rămân pe patul orizontal al banalului!
Cu prietenie
Angela,
unii spun despre mine că-s ciudat, eu spun despre mine că sunt și dacă sunt trebuie să dau măsura existenței mele în cele mai diverse moduri. Mulțumesc pentru cuvintele tale care mă onorează într-un grad superior.
Cu prietenie
PP
stabilitatea este mult lăudata \"piatră\" filozofală a existenței noastre, dar sunt convins că nu ea ne caracterizează ci dimpotrivă, opusul ei! Mulțumesc de cuvinte și spun la rândul meu, Adevărat a-nviat!
Cu stimă
Radun,
mă bucur de bucuriile tale și ale identificării uneia dintre surse în acest poem, mulțumesc frumos! ...și continui cu Adevărat a-nviat!
Cu prietenie
Leonard,
aproape de poezia mea, aproape de mine, aproape de sufletul meu, așa te simt și-ți mulțumesc cu mare bucurie pentru ceea ce simți!! Urmărirea îndeaproape a ideilor din poem, este ceea ce mă încântă cu atât mai mult cu cât Ideea este aceea care mă interesează într-un grad superior, dar nelăsând deoparte ce e dincolo de ea, iar tu ai identificat atât de bine universul meu încât e sigur că faci parte din el, chiar dacă nu vrei - pentru că așa simt eu -!!
Cu multă prietenie
Călin,
mă bucur de identificarea \"binelui\" - în sens estetic - din acest poem și-ți mulțumesc pentru apreciere.
Cu prietenie
Silvia, Ioana,
condiția umană este întradevăr preocuparea mea și desigur că, în \"doze\" diferite, acest aspect poate fi identificat în multe texte de-ale mele. Acum, aici am identificat această condiție cu ființarea \"iubitei\". Am pus ghilimelele deoarece este aici o idee de iubită și nu iubita concretă, e un joc cu iubita nicicând existentă și permanent laolaltă cu mine. Sentimentul de artificialitate există, aveți dreptate, pentru că mă urc pe peretele iluzoriu al discursului despre condiția umană și nu rămân pe patul orizontal al banalului!
Cu prietenie
Angela,
unii spun despre mine că-s ciudat, eu spun despre mine că sunt și dacă sunt trebuie să dau măsura existenței mele în cele mai diverse moduri. Mulțumesc pentru cuvintele tale care mă onorează într-un grad superior.
Cu prietenie
PP
0
AMma infioara poemele cind sunt integrate realitatile - partea materiala a vietii-
eu as mai fi scos mult , ca asa sunt eu, dar poema dumitate rezista
eu as mai fi scos mult , ca asa sunt eu, dar poema dumitate rezista
0
Pe patru pereți, va rămâne mereu în picioare!
Felicitări și Paște fericit!