mărirea dintr-o pană...!
Mâna-mi mulge searbăd scrisul, ca pe-o iască, sau o pască; unde stă zeul să-mi ducă, la păscut de păpădie, mâna ce n-o să mai scrie? ...Știe singur, el, Abisul!... De-mi aruncă zeul Zero,
PPPlopeanu Petrachede unde începe cuvântul. god\'s news
lui ce veste să-i ducă vestea cea bună fusese spusă odată demult acum rămânea întotdeauna pe fundul tolbei doar literele scrise strâmb se înțepa deseori în ele ca în vârfuri de
PPPlopeanu Petrachefrângerea în chip. clipa roșie
și râdea rupând ca din trup și chiar își spunea sieși fără să-l audă alții mănâncă acesta este al meu azima lui purtată pe brațe ca o lăuză gata să nască striga către dinții celor ce
PPPlopeanu Petrachecurs de perfecționare în arta ocolirii misterului. un anacronism mecanic
se oprise cu bicicleta să-i pună lanțul vechitură ce mai putea să-i ceară ghidonul era lustruit până ajunsese să lumineze ca soarele care se ridicase de doi stânjeni pe cerul roșu iar șaua
PPPlopeanu Petracheclivaje
sparg cuvântul în patru ace de gheață subțiiiri subțiiiri! am câte o limbă diferită pentru fiecare spărtură plină cu sânge un mușchi inutil pentru țipete așchiile sunt adunate într-un
PPPlopeanu Petrachecoji
continentele se scufundă pe rând doar oamenii rămân să înoate pe deasupra lucrurilor mult mai ușori ca ele cum se întâmplă de milenii
PPPlopeanu Petracheorb
lentila s-a spart lovită de cheie degetele tale caută mai ușor în orbită prima imagine ți-o iei înapoi o închizi
PPPlopeanu Petrachea patra explicație a lumii. am început cu mine
orașul acesta este atât de mic încât îmi ies picioarele din el atunci când satisfăcut după zece minute de dragoste mă întind după colțul lunii - e curioasă și ea cum reușesc să-mi păstrez
PPPlopeanu Petracheîntâlnire pe un bulgăre de lut. dar ușoara boare a înălțat-o
maestro rostește femeia păpădie mângâindu-și imaginea răsturnată în oglindă geamul de purpură strălucește a soare scăpătat demult între perete și pat pieile ei se scurg groase peste mine cel ce
PPPlopeanu PetracheXIX
Mă-ncumet să găsesc a lumii cale și drumul ei prin trupu-ți de silfidă; de bate peste mine-un vânt de jale și semăn tot mai mult cu o stafidă, eu tot mă-ndemn să te mai cânt în ode - cum
PPPlopeanu Petrachemarmura din sânge. la o plecare
opriți a strigat cioplitorul de cruci e un fapt de neiertat aici cum de s-a putut strecura această eroare oare câtă atenție ar fi trebuit de câtă vigilență și spirit de observație ar fi
PPPlopeanu Petracheo întâmplare lângă ușă. dintr-un semn
s-a urcat un păianjen pe mine îmi spun cu dezgust și mă scutur minuțios ca și cum cerul întreg ar fi semn diacritic deasupra pământului îmbibat de rădăcini putrezite și ape negre ca de
PPPlopeanu Petrachecuvintele încep mai mereu un poem. o aruncare în altceva
vreau să spun ceva despre aurul ce-mi curge prin oasele piciorului stâng micile filoane se alungă în cântec de femeie chipul ei se sparge de fiecare dată când sună toaca în silabe alunecoase
PPPlopeanu Petrachemi-e somn. urlă pisica?
e o formă de protest împotriva cuvintelor care sforăie care se exhibă în silabe prea lungi prea sâsâite ca un șarpe gondolă lunecând peste apă mi-e somn. urlă pisica? m-am culcat cu
PPPlopeanu Petracheurma strigă la mine. la fel ca o pasăre
– cocostârcule strigă un copil abia sosit pe tărâmul acesta de acolo de unde ni se spune nouă celor care împlinim în curând anii indigo să nu fim complici la tandrețe - poartă alt nume pe acea
PPPlopeanu PetracheXVI
Ziua nu-mi plac femeile-nțolite cu metri de pânzeturi peste șale, și-atunci le spun, așa, pe ocolite: - Să-ți ias-aș vrea deșertăciunea-n cale și să-ți șoptească vorbe cu descântec; trecute
PPPlopeanu PetracheXV
Se-ncinge vântu-n pletele-i cărunte, ce-s împletite-n smirnă și tămâie, alături, tu, femeie, ca o punte, te rogi de el, o clipă să rămâie și să-ți doboare trupul între maluri, legând
PPPlopeanu Petracheun mâner de ușă melancolic
m-am pus în locul lui. așa fac de la un timp cu foarte multe obiecte, lipsite evident de conștiință. le atribui ceea ce le lipsește, prin mine. prin gândurile mele. prin ceea ce eu numesc conștiință,
PPPlopeanu Petrachehârtia ca femeie
femeilor le place uneori să fie confundate cu hârtia. nu, nu cu o filă de hârtie, ci cu hârtia. s-a auzit foarte bine, cu hârtia și nu întotdeauna de cea mai bună calitate. sunt femei care se vor
PPPlopeanu Petrachesunt multe lucruri de pipăit. ispășirea din dimineața de după
pot numi pentru tine stăpâne pentru nimeni altcineva nu s-ar cuveni ei sunt oameni serioși care nu cred în basmele astea cu poeme aruncate pe toate cărările doar noi culegem râzând
PPPlopeanu Petrachevisare în culise încinse cu ulei rânced. mizericordie
de la bun început se comunică printr-o portavoce învăluită în stupoare vestea schimbării biletelor de intrare în scenă unde se găsesc toate scaunele celor numiți de obicei într-o bună
PPPlopeanu PetracheManevrele infinitului dublu
Privesc o coală de hârtie. Ochii mei ficși spun că a început sfârșitul celei dintâi litere învățate.
PPPlopeanu PetracheGară cu suflete vechi
La capăt de drum, revelații banale, cuprind imagini de-o clipă, ne-ntrebăm mai mereu, după ce pulsul ne stă-n mână și-n inimă cui, ce semn se ridică-ntre tren și oraș, între ce-i trecător
PPPlopeanu Petracheo femeie doar o femeie s-a făcut avalanșă. răspuns la bătaia în ușă
nu înțelege de ce flamurile au rămas înălțate și trâmbițe ecou miezul singur străpuns oferindu-se ușii zdrențe pe margini contur amurgului vine la vale ghem din ce în ce mai
PPPlopeanu Petrache