Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@plopeanu-petrachePP
Plopeanu Petrache
@plopeanu-petrache
Poezie

o femeie doar o femeie s-a făcut avalanșă. răspuns la bătaia în ușă

1 min lectură·
Mediu
nu înțelege
de ce flamurile au rămas înălțate și trâmbițe ecou
miezul singur străpuns oferindu-se
ușii
zdrențe pe margini
contur amurgului
vine la vale ghem din ce în ce mai subțire
uneori știe
nimeni nu a urcat până acolo peretele pielii
vor spune reporterii zilei pierdute
ai fost bulgăre către femeia ce nu încetează să plângă
dar mai ales se întreabă sub chip de bătaie ușoară
ei cum află o știre o-ncercuiesc cu privirile pungi
pun codul de bare și-o strâng între pietre
de aceea femeia
e-o nesfărșire de avalanșe la porțile lor goale de lemn
se află mereu prin preajmă câte cineva înveșmântat în sine
să cânte curbele evadate din trupul ei
să disprețuiască simplul murmur al zăpezii
îndelung monoton abjurat
se zice că atunci când ajung jos
după ce și-au subțiat gerul din pântec
fiecare din ele se sparge în unduiri văratece nenăscute
dar se ridică
se îndepărtează nepăsătoare
știu tainicul ritm al întrebării căzute
033.675
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
157
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Plopeanu Petrache. “o femeie doar o femeie s-a făcut avalanșă. răspuns la bătaia în ușă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/plopeanu-petrache/poezie/1837959/o-femeie-doar-o-femeie-s-a-facut-avalansa-raspuns-la-bataia-in-usa

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@t-constantin-georgescuTGT. Constantin Georgescu✓
Un miez străpuns, care se oferă ușii, și conturul amurgului, desenat de zdrențe este un tablou filozofic, cu subimagine și supraimagine, pe care l-am agățat deja pe un perete al imaginației mele. A veni la vale, ca un ghem, din ce în ce mai subțire, este chiar destinul, desfășurarea firului, până nu mai rămâne nimic din noi : „ai fost un bulgăre către femeia ce nu încetează să plângă”. Ai crede că acest bulgăre, venind la vale, va deveni o avalanșă, dar nu, în viață este invers. Ponderea maximă o dă strofa :

„se află mereu prin preajmă câte cineva înveșmântat în sine
să cânte curbele evadate din trupul ei
să disprețuiască simplul murmur al zăpezii
îndelung monoton abjurat”

Sunt tentat să spun și eu : „știu tainicul ritm al întrebării căzute”.
0
@ioana-mateiIMioana matei✓
câtă zăpadă aici!!!...poate...chemări copleșite de alb?... \"știu tainicul ritm\"...al... răspunsului(?)...
0
@plopeanu-petrachePPPlopeanu Petrache✓
TCG, Ioana, este evident că amândoi știți tainicul ritm al poeziei și spun asta nu numai datorită cuvintelor voastre atât de frumoase la adresa poemului meu, ci datorită poeziei voastre, plăcută mie!! Este bine să continuăm împreună!!
Cu prietenie
PP
0