Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@plopeanu-petrachePP
Plopeanu Petrache
@plopeanu-petrache
Poezie

faptele canibalice ale femeii din lună. refugii stranii

2 min lectură·
Mediu
ultimele femei canibal trăiesc pe lună
ne aducem aminte
fuga lor asemănătoare cu a americanilor din vietnam
…în acele momente ajunsese luna plină de femei
noi am rămas pe pământ
să fim bărbați
sau ele femeile noastre păpădii
de-atunci n-am mai privit luna decât
pentru a pune la locul ei noaptea
și-a o înjura o dată la 28 de zile
din ce în ce mai rar însă
pământul a înlocuit încet încet luna din suflet
eram tot mai greoi mai grosolani mai pământii
dar eram bărbații ce se împotriveau
faptelor canibalice ale femeii
ce straniu refugiu și-au găsit comentam noi
seara la o bere cu ochii în pământ
era așa de teluric sufletul nostru
iar ele erau luate de vântul cel mai ușor
ne resemnaserăm să mai alergăm după ele și să le aducem înapoi
în casele noastre de pământ de beton de oțel
și tot mai des ne întrebam la aceeași bere de noapte
de ce luna le îndemnase
să ne muște din inimă cu atâtea buze mânjite cu clipe
să ne roadă mințile rozătoare cantabile în zori
să ne deschidă atât de crud vintrele cu lovituri de moarte repetată
să ne înghită gândurile noastre de staniol cu tot cu ambalajul de dragoste
ele au rămas mai departe în lună
celelalte ușoare ale noastre femei păpădii
s-au ridicat spre alte lune
oare de ce femeile aleg aceste atât de stranii refugii?
076281
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
232
Citire
2 min
Versuri
31
Actualizat

Cum sa citezi

Plopeanu Petrache. “faptele canibalice ale femeii din lună. refugii stranii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/plopeanu-petrache/poezie/1836077/faptele-canibalice-ale-femeii-din-luna-refugii-stranii

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ciutura-carmen-luminitaCL
ciutura carmen luminita
\"să ne muște cu atâtea buze mânjite cu clipe...
să ne deschidă atât de crud vintrele cu lovituri de moarte repetată...\"
realitatea? refugiile stranii aleg femeile păpădii,doar ele pot să viețuiască luna,
îndrăznește să vă spună,Lumiere
0
@calin-samarghitanCS
Distincție acordată
Călin Sămărghițan
Acaparatoare stare poetică de reflecție, bogat imaginativă. M-a cucerit modalitatea în care autorul își contemplă \"sufletul teluric\", încartiruirea sa în rândul bărbaților rămași pe pământ, ce-și proiectează gândurile înspre lună, luna - martor, care nu rămâne un simplu loc de fugă al genului complementar, ci devine și o stare proprie de blândă reflecție, lesne împrumutată cititorului. E un soi de detașare înțeleaptă pentru a surprinde și a savura mai bine acele \"fapte canibalice\" atât de atent urmărite.

Tot spre lună se aruncă vina, ea este cea care le îndeamnă pe cele refugiate acolo, la răutăți pline de candoare: \"să ne muște din inimă cu atâtea buze mânjite cu clipe/ să ne roadă mințile rozătoare cantabile în zori/ să ne deschidă atât de crud vintrele cu lovituri de moarte repetată/ să ne înghită gândurile noastre de staniol cu tot cu ambalajul de dragoste\", de parcă îți vine să-ți dorești să fii \"mâncat\" de astfel de \"canibale\".

Pluralul \"lune\" este de mare efect, parcă e cântat și proiectează însăși luna din simplul plan celest, trecând prin acea \"lună din suflet\", înspre un plan complet dematerializat, inefabil, parcă mitizat. Întreaga poezie devine în final un mit, o poveste de neatins despre un \"straniu refugiu\" al \"femeilor canibal\". Poetul denunță starea \"pământie\", \"greoaie\" a bărbaților, stare pe care și-o asumă și pe care o dezvăluie ca una melancolică, plină de mirabile întrebări.

(cred că lipsește un spațiu în a patra strofă, ar fi: \"o dată\"?)
0
@carmen-sorescuCS
Carmen Sorescu
Unele femei canibal trăiesc și pe Pământ, te asigur, pentru că fac parte dintr-un trib acerb care ucide doar din plăcere, precum câinele dingo, care mănâncă doar inima. Prin urmare poemul aduce un zâmbet prin comparația cu vietnamul, nu m-aș fi gândit la așa ceva, deja mă așteptam la ceva metafizic. Întrebarea din final nu cred că are răspuns, sau evident se va putea găsi unul de complezență, rămâne totuși retoric. Houston, vin în vizită, pregătește păpădii și bere
mcm
0
@andronache-virgil-nicolaeAV
andronache virgil-nicolae
un cadru real-metaforic-s.f,femei muscatoare,barbati la o bere cu ochii in pamant(oare de ce nu spre luna?), totul imi pare a se petrece in inimile contopite:barbat-femeie!un zambet admirativ,o induiosare,o reflectie filosofica,un reflex metafizic-asta am desprins din aceasta poezie cat o legenda echivalenta olimpului.
0
@liviu-ioan-muresanLM
Liviu-Ioan Muresan
cu mare plăcere poemul. Chiar de mai multe ori. Nu doream să las un semn, dar întrebările puse, atît de sensibil, cu ochii în pămînt, dar brutal prin gestică, m-au făcut să remarc acest lucru. Despre limbajul poetul nu mai e nimic de spus. Plopeanu Petrache se recunoaște prin limbaj și tonalitate.
LIM.
0
@nache-mamier-angelaNA
Nache Mamier Angela
poem subtil despre \"specia feminina\"aparte(canibala,papadie,gioconda etc...
interogatii intersectate cu o melancolie dulce ,virila,(omniprezenta),femeia este înger(luna)si nu demon,faptura cosmica,pudrata de praf stelar,o Zeitate inventata de poet,o fiinta ireala,atotputernica,plenara,cu un apett colosal de de a FI
0
@plopeanu-petrachePP
Plopeanu Petrache
Carmen,
cu ochii în pământ bărbații privesc luna-femeie-canibal la care jinduiesc permanent. Frumoase cuvinte ai spus despre alte cuvinte, mulțumesc frumos!

Călin,
cuvintele și aprecierile tale m-au copleșit pur și simplu. Spiritul tău atât de viu mi-a spus că e ceva în poezia mea și că merită să continuu. Ai identificat admirabil fiecare secvență, desigur mai bine ca mine și mulțumesc cu plecăciune cuvintelor tale!

Carmen,
de la un timp am lăsat amândoi planeta aceasta descoperită de noi doi, poezia, fără mine sau fără tine. Acum ne regăsim. Te aștept cu bere și păpădii!!!

Virgil,
am deplină încredere în ceea ce ai spus, de aceea simt că fac parte și din gândul tău. Mulțumesc pentru păstrarea mea acolo!

Liviu,
nu știu ce s-a petrecut cu acest poem și cu voi toți cei care mi-ați dat un semn clar de apreciere; cuvintele tale sunt înalte și mă îndeamnă să fiu la nivelul lor. Sunt onorat de ceea ce simt că ai în sufletul tău poetic pentru mine!

Angela,
profund recunoscător ție, celei care însoțești de fiecare dată numele meu cu ceva de dincolo de obișnuit; nu e puțin lucru să fii așezat alături de un înger, dar se pare că un înger (tu!) poate să facă acest lucru pentru un muritor. Mulțumesc, fără cuvinte!!

Tuturor stima și prietenia mea
PP
0