text umoristic(?)....

E umor negru, nu? Nu stiu ce sa zic despre structura \"curat iti stergi bocancii\"... parca nu-si are locul desi asta cred ca e tot farmecul :)

o seara placuta
catalin

probabil tu stii ca DB inseamna din bocanci...de aici comentariul foarte prompt!curat îți ștergi bocancii...
între timp(?)...
si tie o seara placuta
catalin

Între... rămâne un semn de întrebare și punctul de convergență. Timpul - între maculare și spiritul pur de dincolo, între ritm tangibil și nedeslușire. Tu nu vrei să intri cu bocancii în poezia timpului...

pune si tu mai multe poezii mici cap la cap si vezi ce iese, nu e rau deloc

de exemplu

gândul meu se pierde în tine ca într-o peșteră
afară începutul cuvântului.
cine măsoară lungimea inimii cu aripi de clipă?
lanțul e surd, clopot în mine respiră taine.
în mine se naște un trup
nu-l pot atinge – e trupul lui.
cine sunt eu? somnul îmi sapă din trup margini de lume
jocul luminii întreabă uitate iubiri
veșmintele morții răspunsuri... prin ochiul deschis
tăcerile curg nașterea clipei.
o casă în cerc apoi un cerc într-o casă.
și doar cuvintele dezmembrate
mereu la un pas în urma iubirii.
se scutură drumul și tace.

ce zici?

George, bucuroasa de (re)intalnire...pentru mine bocancii pot fi (culmea) un simbol al fragilitatii...e bine cand cuvintele ajung(?)...
Florin, atunci cand miscarea browniana si teoria probabilitatilor pun cap la cap ma bucura semnul tau...ce sa zic?...maiastra inchegare!..zambet: ma duc sa ma uit in oglinda...multumesc!...

De câte ori își șterge bocancii cred că te și plictisește de viață și atunci mă-ntorc la ceasul morții de câte ori îmi vorbești de viața ta curată.
Așa l-am văzut eu... între timp se pot schimba multe dar dacă este tabietist își va curăța bocancii în continuare...

SilVIA

am o banuiala...tu voiai sa stai de vorba cu mine, nu-i asa?
aceeasi Ioana
Matei(?)

iertata-mi fie interventia, oricat m-am straduit, la comentariile anterioare, n-am deslusit nimic, macar tangent...
orice \"cifrare\" absconsa, s-ar fi relevat finalmente, printro intentie, macar, cred?!
citesc din nou: \" De cate ori imi vorbesti despre moarte, suna ceasul. De cate ori imi vorbesti despre viata, curat, iti stergi bocancii...
intre timp(?)...
noi analizam textul, curat, intre timp(why?)

Textul acesta al tau imi sugereaza o chinezoaica obligata de copil sa poarte incaltaminte prea stramte pentru a avea picioare mici si delicate si pe care soarta o duce apoi intr-o tara la apus, unde se invata la scoala ca acest obicei e primitiv si unde este privita de unii cu un amestec de uimire, condescendenta si dezaprobare, ca si cum ea ar fi de vina pentru alegerea neamului ei. Exista o finete, o remarcare subtila a zonelor de limita, a contradictiilor existentei, a vremelniciei si vesniciei, o uimire de data aceasta combinata cu un fel de ironie, dar si cu un sentiment de dezarmare, de debusolare in fata lumii ca taina, in fata atat a celor care isi vor sa-si stearga prea repede bocancii, miscandu-si veseli degetele bine dezvoltate, cat si a celor care se apropie mai usor, in varful degetelor...:).

eugen, iarta-ma pentru raspunsul tarziu...nu-ti vazusem comentariul...de ce intre timp?...pentru ca acolo ne putem ascunde cu usurinta...si chiar putem uita de noi...multumesc de trecere...te mai astept...

maria, imi place sa te citesc...si cuvintele si bocancii si talpile stramte si timpul sunt un imens ajutor pentru a ne putea (re)descoperi atat in ochii nostri cat si in ai celorlalti oglindindu-ne din adancuri...