Jurnal
și ochiul taie lumina în felii...
1 min lectură·
Mediu
de ce
gândule
măsori cu mine spațiul
dintre tâmple?
vinovat de câinii așteptării
vinovat de sens
vinovat de iubire...
083.553
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana matei
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 19
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana matei. “și ochiul taie lumina în felii....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-matei/jurnal/1838222/si-ochiul-taie-lumina-in-feliiComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ioana, este foarte frumoasa poezia ta insa eu am perceput-o ca fiind incompleta. ai mai fi putut continua insa nu ti-as putea spune in ce maniera. chiar daca incepi sensibilos, o faci intr-o maniera foarte digerabila care mie cel putin mi-a starnit interesul si admiratia pentru fragmentul scris.
0
Prima strofă e puțin stănesciană, titlul conține o imagine-gând pe care am mai întâlnit-o. Dar, mă rog, \"non idem est si duo dicunt idem.\"
0
da Claudiu, cred ca ai dreptate!...textul e oarecum incomplet...de ce?...pentru ca lista vinovatiilor continua...ganduri...iar daca el te-a *atins* in vreun fel nu pot decat sa ma bucur!...
0
oho! spectaculoase răstigniri de gând...in gând...George!...multumesc mult!...iar imaginea-gând despre care vorbesti poate ca are rolul sa mentina intr-o anumita forma...de agregare...de aceea o tot traim?...ca pe un prezent imperfect si...deloc continuu...prin continuitatea lui...
0
Foarte mult mi-a plăcut. \"Măsurarea\" aceea, \"câinii așteptării\", economia mijloacelor stilistice am apreciat-o întotdeauna. Frumos modelată ideea primei strofe. Titlu e de excepție.
0
Călin, da!...câinii așteptării sunt pilonul de rezistență...impresionant ochiul tău!...
0
Distincție acordată
Mi se pare un poem împlinit, dar și titlul în sine e un poem într-un vers, într-o metaforă inedită cu o mare putere de sugestie: \"și ochiul taie lumina în felii...\"
E o închidere spre sine începută din titlu și continuată în prima strofă (bineînțeles că m-am dus cu gîndul la eminescianul \"dară ochiul-nchis în sine înlăuntru se deșteaptă). Iar repetiția din ultima strofă e un ecou, o zbatere lăuntrică fără sfîrșit.
E o închidere spre sine începută din titlu și continuată în prima strofă (bineînțeles că m-am dus cu gîndul la eminescianul \"dară ochiul-nchis în sine înlăuntru se deșteaptă). Iar repetiția din ultima strofă e un ecou, o zbatere lăuntrică fără sfîrșit.
0
inseamna mult pentru mine de ti-a placut,Ioana!...multumesc!...
0
