inceputul mi se pare genial. si continuarea ar putea fi, daca asta s-a dorit, adica o anumita aplatizare, o demascare a presupuselor ascunsuri, a adancimii care este numai o vorba goala pt cea mai mare parte a omenirii, complexitatea proverbiala a fiintei care pana la urma nu e chiar atat de stratificata, este doar un invelis si o simplitate cruda si nefastuoasa a sentimentului. este un real mai verde decat in orice poezie este adevarul despre noi cei acre avem sinceritatea sa ne asumam si sa ne aratam asa cum suntem. sunt convins ca nu multa lume are puterea sa o faca, de aceea pt aceasta sinceritate evidentiez acest poem.
bine te-m gasit, Leonard! in mastile cuvantului...textul de-aici este o invitatie la a privi in oglinda...tu ai raspuns chemarii mele imperioase, ai privit si, cu maiestria caracteristica celui ce scrie (si scrie bine), ai povestit ce vezi...acum Ioana priveste prin tine... Ioana e simpla...
pot sa zic, in cunostinta de cauza ca titlul este total neinspirat, nu titlul salveaza poemul si nici invers, indiferent de cirucmstanta, moda asta a fost, poate mai este, dar ca acest titlu sa functioneze poetic si din toate punctele de vedere trebuie sa se reuneasca mai multe elemente care aici lipsesc.
nu o zic cu rautate, nu am nimic personal, zic, deoarece este al treilea text de pe site cu un titlu stas: adresa de mail care difera doar de persoana si care la tine avea un clou dar de care din pacate nu ai tinut cont: este ioanei.
asadar valoarea nu sta in titlu, nimeni nu poate impiedeca pe nimeni sa foloseasca idei sau sa le prelucreze, perfectioneze, eu las semn pt ca mi-a atras atentia tilul, nu steaua care nu insemana nimic in lumea reala.
Eu consider că Ioana nu e ca*o minte înceată* când mereu caută ce se află în spatele *Măștilor cuvintelor*.În poem o văd chiar puțin ambiguă,ceea ce îi dă farmec.Poate ești simplă dar nu directă.
medeea,
bine ai venit in oglinda...te asteptam!...iata cum un titlu neinspirat, ca un ecou al unei inspiratii expirate, poate sa atraga atentia...multumesc ...sunt onorata...
Victor,
cuvintele tale par sa cunoasca bine fenomenul de refractie...
oglinda multumeste...iar Ioana e simpla...