Jurnal
iarba crește fără rădăcini prin tranșee
jurnalistul tristeților mele
1 min lectură·
Mediu
două pete de sânge
îi deschid diminețile în ochi
singura ofrandă pruncilor avortați în tranșee
certitudinea unor războaie
inutile
și fără teritorii câștigate
seară de seară
din ranița lui fără capăt
se rostogolesc fumegând
până la picioarele mele
versuri strânse
de pe buzele soldaților
ultima rugă în fața luminii
îi primenesc cicatricile
cu piele neștiută
de nicio apă
și cu tăcere
ce aș putea să-i spun?
nici măcar moartea nu mai e o enigmă......
064.753
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- cezara răducu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
cezara răducu. “iarba crește fără rădăcini prin tranșee.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cezara-raducu/jurnal/1770528/iarba-creste-fara-radacini-prin-transeeComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EIEIEmil Iliescu✓Între arme, muzele tac, spune un dicton latin. La tine transpar prin metafora războiului ultimele gânduri întipărite pe retina și pe buzele celor căzuți în tranșee, rugi neștiute, sub splendida imagine a bărbaților uciși, care odată cu ei iau în mormânt pruncii cărora le-ar fi putut dărui lumina într-o vreme de pace.
0
GPAm rezonat în special la ultimele două strofe, acestea părându-mi-se și cele mai reușite, fără a nega, sigur, importanța întregului. E un text a cărui bogăție semantică vine mai degrabă din stările create și recreate prin lectură. Dacă aș lua ca exemplu ultimul vers, mi-ar fi greu să spun de ce îmi place. Pentru că prin expresie nu aduce nimic deosebit. contează numai forma trăirii în acest caz.
0
CRemil, mulțumesc pentru comentariu. trebuie să-ți mărturisesc că povestea e una reală, am aflat-o chiar de la un jurnalist ce trăiește cu teama prin tranșee.
george: e un text prelucrabil, dar l-am lăsat așa, ca o știre de ultimă oră,brută, pe care urmează să o dai pe post, ajustată de dragul marketingului. e o știre reală, cum am mai spus, mulțumesc pentru com tău obiectiv și sincer.
cezara
george: e un text prelucrabil, dar l-am lăsat așa, ca o știre de ultimă oră,brută, pe care urmează să o dai pe post, ajustată de dragul marketingului. e o știre reală, cum am mai spus, mulțumesc pentru com tău obiectiv și sincer.
cezara
0
IMda...un text profund vorbitor...ca o rana vindecata...prin tacere, cuvintele se pierd uneori, stiute de ape, in oglinda...felicitari, Cezara!...
0
LSDistincție acordată
Sunt la a n-a lectură a acestui text și tot de stea îmi apare. O să mă străduiesc să explic și de ce. Remarc același stil focalizat pe esențial, fără cuvinte de prisos, sugestia și impactul imaginilor inedite, și nu în ultimul rând, dozarea plăcută a metaforelor. Îmi pare apocaliptică imaginea soldaților-foetus avortați în tranșee, de acord cu amărăciunea versurilor:
\"certitudinea unor războaie/ inutile/ și fără teritorii câștigate\" Sigur, să nu uităm sintagma finală ce înlătură orice echivoc. La limita dintre elegie și demnitate, tristețea se insinueză absurd ca o moarte deja cunoscută simțurilor...
\"certitudinea unor războaie/ inutile/ și fără teritorii câștigate\" Sigur, să nu uităm sintagma finală ce înlătură orice echivoc. La limita dintre elegie și demnitate, tristețea se insinueză absurd ca o moarte deja cunoscută simțurilor...
0
CRmulțumesc! steluța ta am s-o dăruiesc tuturor celor care sunt aruncați în războaie inutile.
cu drag,
cu drag,
0