George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Primul distih este o imagine a întrezăririi unei limite ce se tot deplasează mereu, ca o \"rană a vederii\". Măsura este aceeși, în \"ulciorul de lut\" respiră același izvor.
Iar dorul de aceea care a trecut \"în lumea fără poduri\", dincolo de prag, e și dorul de înfrângere a limitei. Dincolo de ochiul ce-și cunoaște limita, există și concentrarea spre interiorul mult mai deschis, de unde privește ochiul Tatălui.
E aici o poezie cu ecouri familiare, fiind de apreciat curajul de a exprima, prin cuvinte aparent obosite, ceea ce trăiește în mulți dintre noi.
Pe textul:
„burgundia 54" de Anni- Lorei Mainka
Și parcă, într-adevăr, vocea se aude tot mai limpede din vacarm. Mi se pare că ei, poeții ce nu mai sunt printre noi, sunt mult mai vii decât noi.
Pe textul:
„limpeziri" de Ioan-Mircea Popovici
Semnez,
Pa-pa-șșș-a
Pe textul:
„e și nor-nor-normal!" de Nicolae Popa
Pe textul:
„panseuri scrise în praf" de George Pașa
Pe textul:
„panseuri scrise în praf" de George Pașa
Știu că ai tins aici spre o dimensiune spirituală, chiar ascetică a comunicării poetice, deși \"cărările inimii\" sunt percepute altfel de fiecare cititor în parte (important este ca acestea să nu se \"încurce\" în labirintul reprezentărilor fiecăruia).
Pe textul:
„pe cărările inimii" de Ioan-Mircea Popovici
Pe textul:
„pe cărările inimii" de Ioan-Mircea Popovici
Pe textul:
„Apocrife despre Babilon - 4" de Aurel Sibiceanu
Doamnă Mainka, o fi și luptă aici, dar sper că depășește măsura lui Dandanache (\"si dă-i, si luptă\"), neavând cum să fiu, \"ca rumânul imparțial\", alături de toate grupările.
Vă mulțumesc!
Pe textul:
„ștampile oarbe" de George Pașa
Pe textul:
„Din \"Isprăvile Securității\" - 3" de Aurel Sibiceanu
În ceea ce privește acele \"ștampile\", dacă vrei să mă crezi, m-am gândit și la soarta a ceea ce scrii tu. Pentru că tu ești revoltatul sadea!
Pe textul:
„ștampile oarbe" de George Pașa
Pe textul:
„m-ai părăsit ca proasta" de Alexandru Gheție
P.s. Domnule Teodor, nu vă mai referiți la alte comentarii sau măcar citiți cu atenție ce se spune.
Pe textul:
„m-ai părăsit ca proasta" de Alexandru Gheție
Pe textul:
„confuzie" de Liviu Nanu
Pe textul:
„m-ai părăsit ca proasta" de Alexandru Gheție
Pe textul:
„***" de George Pașa
Pe textul:
„între cele două perspective, doar o pânză de abur" de George Pașa
Pe textul:
„***" de George Pașa
Liviu, nu te pot contrazice cu nimic în ceea ce spui, fiindcă, așa cum spuneam altădată, intuiești corect cheile de lectură. Sincer, de Mircea Ciobanu am citit doar sonete, pe care le apreciez în mod deosebit.
Domnule Mureșan, aici nu e chiar un experiment, decât în condițiile în care orice poezie reprrezintă o experiență inedită. Faptul că sunt doar două trei cuvinte inventate, dintre care două au mai fost utilizate (\"repetonții\", un calambur simplu, pe care l-am mai folosit, verbul \"a somni\", întâlnit și în limbajul familiar), nu ar explica o nouă limbă: \"sofisticaneza\" (simplu, de la \"sofism\" sau, dacă vreți\", de la sofistic\"). Acolo își avea rolul în conturarea autoironiei. Nu scriu numai pentru mediul electronic, unele dintre textele scrise astfel, neluate în seamă pe aici, și-au găsit loc și pe hârtie (în reviste sau în volum).
Drgoș, cuvântul \"dijmar\" chiar exista. Inițial scrisesem \"dijmaș\", dar am constatat greșeala și am înlocuit.Analiza ta mi se pare pertinentă. Ce-i drept, din păcate, încă nu am citit prea mult de Geo Dumitrescu, mai mult prin antologii. Nu l-am avut ca model literar niciodată. Totul, așa cum spui în final, este rodul experienței proprii.
Pe textul:
„spiritul ca un mir plutind deasupra apelor morții" de George Pașa
Acum urmează întrebarea: Chiar nu este nici un pod între aici și dincolo?
Pe textul:
„Pagină din jurnalul traversărilor" de Adrian Firica

