Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@george-pasaGP

George Pașa

@george-pasa

Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”

Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
George PașaGP
George Pașa·
Cred că s-ar putea fără primul cuvânt-vers al textului. Eventual să fie transferat în subtitlu.
Primul distih este o imagine a întrezăririi unei limite ce se tot deplasează mereu, ca o \"rană a vederii\". Măsura este aceeși, în \"ulciorul de lut\" respiră același izvor.
Iar dorul de aceea care a trecut \"în lumea fără poduri\", dincolo de prag, e și dorul de înfrângere a limitei. Dincolo de ochiul ce-și cunoaște limita, există și concentrarea spre interiorul mult mai deschis, de unde privește ochiul Tatălui.

E aici o poezie cu ecouri familiare, fiind de apreciat curajul de a exprima, prin cuvinte aparent obosite, ceea ce trăiește în mulți dintre noi.

Pe textul:

„burgundia 54" de Anni- Lorei Mainka

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Mie mi+a apărut, ca lui Heinrich von Ofterdingen, acea floare în vis. Nu știu ce culoare avea, fiindcă nu visez colorat (probabil și visele mele sunt ca televizoarele de modă veche, adică alb-negru). Am încercat să o descriu de mai multe ori, dar niciodată nu va mai fi ca în vis. Nu știu dacă este aceeași floare, am mai fost întrebat de multe ori ce floare să fie, dar tot nu știu. Oricum, ceea ce am reținut e faptul că se afla undeva, într-o mare de nisip, protejată de un cerc magic. Poate e și floarea prieteniei, cum spune Maria, Poate e și aceea a sfârșitului...

Și parcă, într-adevăr, vocea se aude tot mai limpede din vacarm. Mi se pare că ei, poeții ce nu mai sunt printre noi, sunt mult mai vii decât noi.

Pe textul:

„limpeziri" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ultimele două strofe par să aducă altceva, față de truismele bâlbâite din strofele anterioare. Mai ales revenirea bruscă la stilul de exprimare ne-nene-întrerup-rup-tă! Sper că nu v-am stricat arhitectura poemului! Oricum, e un experiment simpatic, însă doar atât. Parcă ați mai postat ceva în aceeași manieră \"bâl-bâl\".

Semnez,
Pa-pa-șșș-a

Pe textul:

„e și nor-nor-normal!" de Nicolae Popa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Așa este, Alex. la fel ca în poemele de un vers, urmăresc o unitate de conținut și, eventual, o simetrie. Mulțumesc!

Pe textul:

„panseuri scrise în praf" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
În primul rând, nu e o strofă, Ștefan, ci un panseu (gând) separat. Cu atât mai mult va rămâne, cu cât nu pare a fi scris de cineva, ci e o nouă formă a unui adevăr etern.

Pe textul:

„panseuri scrise în praf" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Sigur, pentru că am realizat mai înainte un comentariu la limita off topicului, voi spune și ce mi se pare mai profund aici. În primul rând, pe lângă așzezarea matematică a versurilor, așa cum, de fapt, ne-ai obișnuit, remarc o poezie a stărilor, care se cheamă, se anulează una pe cealaltă, până la acea imagine finală ascensională din final. Sunt stări poetice care amintesc, numai parțial, de Bacovia. Într-un fel, și finalul, deși la Bacovia, E doar un corb \"Tăind orizontul/ Diametral...\" desigur, bine inserate sunt și imaginile \"jocului secund\", cu acele coduri multiple.

Știu că ai tins aici spre o dimensiune spirituală, chiar ascetică a comunicării poetice, deși \"cărările inimii\" sunt percepute altfel de fiecare cititor în parte (important este ca acestea să nu se \"încurce\" în labirintul reprezentărilor fiecăruia).

Pe textul:

„pe cărările inimii" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Cred că acele șapte ciori erau cumva dintr-un grupaj de-al meu de poeme într-un vers, rătăcite pe acel peron. Glumesc, desigur. Mi-amintesc și de cioara care tot acoperea sunetele măiastre ale privghetorii prietenului Ofileanu. Aici e o premoniție, gândindu-mă și la cei șapte frați închiși în \"curbura de albastru\". Fericit acela care spune că se lasă de scris. Cât aș dori și eu. Dar știu că florile de castan, puful de plop și florile de salcâm au să mă cheme, cândva, să meditez la ele și tot voi scrie, scrie-mi-ar ceara pe albul durerilor. Sigur, iar glumesc. Sper să nu ajung și un \"glumeț\".

Pe textul:

„pe cărările inimii" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Îmi plac apocrifele acestea, pentru aerul lor mistic, pentru încercarea lor de a separa apele. Lucrurile rămân aceleași, oricât le-ar ispiti cineva, oricât ar încerca să le (re)denumească. Limbile s-au împleticit destul, nu \"vinul băut în Babel\", ci \"vinul adevărului\" te mai poate apropia, \"Cetitorule\", de tine însuți.

Pe textul:

„Apocrife despre Babilon - 4" de Aurel Sibiceanu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Aurel, doar știm că liberi nu putem fi decât în interior. Mi-a plăcut acea trimite la don Petrache Plopeanu.

Doamnă Mainka, o fi și luptă aici, dar sper că depășește măsura lui Dandanache (\"si dă-i, si luptă\"), neavând cum să fiu, \"ca rumânul imparțial\", alături de toate grupările.

Vă mulțumesc!

Pe textul:

„ștampile oarbe" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Am citit cu interes și acest fragment din \"Exerciții de eliberare\". Am să răsfoiesc și alte pagini electronice din revista \"Argeș\", spre a vedea alte episoade din viața unui om hăituit. Scrierea acestor pagini te eliberează într-adevăr și te ajută să-i ierți pe cei care și-au vândut sufletul pentru un pumn de bani. Mă bucur să aflu din acest fragment că au existat și securiști de genul Orhideei Negre.

Pe textul:

„Din \"Isprăvile Securității\" - 3" de Aurel Sibiceanu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Da, e și revoltă Doru sau mai ales revoltă, dar pe un ton moderat, zic eu. Într-un fel, m-am gândit și la destinul poetului în general. Omul \"de carne și oase\", cum spui, se revoltă, nu acceptă să fie scos din \"joc\", să rămână numai poetul. Eu vorbeam de \"expirare/ expirație\", așa că Expirescu și-a găsit loc aici, el fiind \"expiratul de seamă\", pe lângă noi, cei mai \"mici de zile, mari de patimi,/ inimi bătrâne urâte\".

În ceea ce privește acele \"ștampile\", dacă vrei să mă crezi, m-am gândit și la soarta a ceea ce scrii tu. Pentru că tu ești revoltatul sadea!

Pe textul:

„ștampile oarbe" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Desigur, a se citi \"simplismul\" în primul rând al ultimului comentariu.

Pe textul:

„m-ai părăsit ca proasta" de Alexandru Gheție

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Alex, sunt convins că știi ce am vrut să spun cu simpismul unor versuri, fiindcă un poet ca tine care utilizează frecvent figuri de stil și nici nu are de gând să renunțe la ele (ceea ce este un lucru pe care îl apreciez în poezia tuturor) nu are cum să nu înțeleagă ceea ce am spus. Nici nu cer să fii de acord cu mine. Uneori e mai bine să lăsăm textele așa cum au ieșit, alteori să creăm alte variante (nici marii poeți nu au renunțat la șlefuirea versurilor și noi știm bine acest lucru). Și mai știm la fel de bine că simplitatea este greu de atins,iar ea nu trebuie confundată cu simplismul. La aceasta m-am referit eu și sunt convins că tu știi, dar băteam și eu șaua pentru înțelesul altora. Iar eu, desigur, n-am blamat nicidecum patetismul, nici nu e prezent într-o măsură mare și nici nu am acel comportament mimetic frecvent văzut pe aici, să mă refer la clișee, patetisme și alte \"cizme\" textual(ist)e. Din alte motive spuneam că ultimele două versuri aș fi dorit să fie mai puternice.

P.s. Domnule Teodor, nu vă mai referiți la alte comentarii sau măcar citiți cu atenție ce se spune.

Pe textul:

„m-ai părăsit ca proasta" de Alexandru Gheție

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ca de obicei, îmi place modul cum realizezi finalul textului. Nu înseamnă că restul ar fi de neglijat.

Pe textul:

„confuzie" de Liviu Nanu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Nu știu Alex, dar poate că exagerez și eu. De ce? Într-un comentariu de mai demult, observasem o frecvență prea mare a metaforelor, sugerându-ți că ar trebui să fie mai puține, dar să polarizeze în jurul lor bogăția semantică a textului. De atunci ai scris neîndoielnic asemenea texte, pe care le-am citit cu plăcere, chiar dacă nu am lăsat vreun semn de lectură. Eu nu mă tem de patetism, mai ales când este moderat, ca aici, fiind o expresie a trăirii poetice, chiar contribuind la elocvența și verosimilitatea scriiturii. Dar, mi se pare că, pe alocuri, se cade în simplism (în puține versuri). E adevărat, acestă impresie este salvată prin apariția unor versuri care schimbă previzibilitatea de până atunci a discursului. Cred că textul ar fi fost și mai bun dacă s-ar fi încheiat cu un alt vers. Fără îndoială, totul ține de inspirația de atunci, de anumite modulații sufletești, care nu mai pot fi \"reașezate\" în aceeași albie a textului. Dacă ai concentra și mai mult textul, poate ar fi o realizare estetică mai bună, dar, cum spuneam, se poate știrbi vasul în care s-au concentrat atunci trăirile poetice.

Pe textul:

„m-ai părăsit ca proasta" de Alexandru Gheție

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Domnule Dincă, aveți dreptate. Inițial scrisesem \"floarea-albastră\", dar mi s-a părut că este supărătoare acea alăturare vocalică. ce e drept, în tempo rapid, aceasta nu mai este perceptibilă. În primul vers din ultima strofă, am modificat, fiind preferabilă o rimă facilă, decât o asonanță, cum era în forma inițială. Vă mulțumesc!

Pe textul:

„***" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Mihaela, mulțam de părere. Este aici și o viziune proprie, și o altă perspectivă asupra plopilor eminescieni. Sigur, limbajul este cu totul altul, cum stă bine cuiva care nu-și uită predecesorii de marcă, dar nici nu mai poate eminescianiza, fiind trăitor în alt veac poetic, așa cum e, cu bunele și relele sale.

Pe textul:

„între cele două perspective, doar o pânză de abur" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
A fost mai greu să păstrez măsura versurilor, dar și la Esenin avem unele versuri de 10 silabe, nu numai de 9. Se știe că este mai greu să păstrezi aceeași măsură, uneori și același ritm ca în original. Chiar dacă aici, cum spui, se regăsește oarecum acea muzicalitate a originalului, m-am îndepărtat (nu prea mult) de semnificațiile textului în limba rusă. Spre deosebire de \"unde ești, draga mea casă...\", în care se păstrează aproape nealterat conținutul, dar sunt schimbări de ritm în unele strofe, metric fiind fidelă originalului. Vorbeai acolo de pierderea muzicalității, ceea ce nu este reală, chiar dacă nu mai este, evident, ca în original. Doar știi \"traduttore - tradittore\"!

Pe textul:

„***" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ecaterina, mă bucură faptul că ai întâlnit și un text pe gustul tău.

Liviu, nu te pot contrazice cu nimic în ceea ce spui, fiindcă, așa cum spuneam altădată, intuiești corect cheile de lectură. Sincer, de Mircea Ciobanu am citit doar sonete, pe care le apreciez în mod deosebit.

Domnule Mureșan, aici nu e chiar un experiment, decât în condițiile în care orice poezie reprrezintă o experiență inedită. Faptul că sunt doar două trei cuvinte inventate, dintre care două au mai fost utilizate (\"repetonții\", un calambur simplu, pe care l-am mai folosit, verbul \"a somni\", întâlnit și în limbajul familiar), nu ar explica o nouă limbă: \"sofisticaneza\" (simplu, de la \"sofism\" sau, dacă vreți\", de la sofistic\"). Acolo își avea rolul în conturarea autoironiei. Nu scriu numai pentru mediul electronic, unele dintre textele scrise astfel, neluate în seamă pe aici, și-au găsit loc și pe hârtie (în reviste sau în volum).

Drgoș, cuvântul \"dijmar\" chiar exista. Inițial scrisesem \"dijmaș\", dar am constatat greșeala și am înlocuit.Analiza ta mi se pare pertinentă. Ce-i drept, din păcate, încă nu am citit prea mult de Geo Dumitrescu, mai mult prin antologii. Nu l-am avut ca model literar niciodată. Totul, așa cum spui în final, este rodul experienței proprii.

Pe textul:

„spiritul ca un mir plutind deasupra apelor morții" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Cred că s-ar găsi un răspuns la afirmația: \"Un pod este un nonsens\". Cum \"nu te scalzi în același râu de mai multe ori\" (citare aproximativă), nu poți trece pe același pod de mai multe ori, fiindcă, până ajungi dincolo, râul nu mai este demult același.
Acum urmează întrebarea: Chiar nu este nici un pod între aici și dincolo?

Pe textul:

„Pagină din jurnalul traversărilor" de Adrian Firica

0 suflu
Context