Gabriel Nicolae Mihăilă

ar fi spus crezând că alcoolul spală venele de sângele leneș și alimentează lumi în care oamenii rămân împreună nimic mai sinistru decât te iubesc ca-n prima zi uneori lucrurile merg bine Jack

despre întuneric ai putea spune că e umbra lui Dumnezeu dar nu e ai putea spune că e paharul plin de alcool dar nu e ai putea spune că e ceea ce umple carnea atunci când nu mai poți dar nu

e una din zilele când anxietatea te îmbrățișează ca un câine care știe cum e să iubești până la capăt care știe că acolo unde stăpânul lipsește pământul e plat iar linia orizontului taie în carne

pe dinăuntru un cutremur așază oasele în ordinea lor firească pe dinăuntru străzile sunt acasă pentru orfanii care bat din poartă în poartă cu inimile agățate de coaste precum globurile de

azi vorbim despre copilărie prietenie codițe împletite și de 1 iunie 2023 ca de o zi dintr-un film SF din anii '80 Bogdan Geană ar dirija circulația cuvintelor și ne-am simți în siguranță Ottilia

ajungi acasă obosit arunci pietrele din buzunare din bocanci dezbraci timpul unde se circulă pe interzis speli mâzga sufletească care se lipește de tine după o zi printre oameni te scufunzi în

eram copil mă roteam în jurul mesei ca un supererou care-și căuta locul pe acest pământ & în această dimensiune cu cât priveam mai mult înapoi parcă totul se micșora se aduna într-un punct care sfida

a fost o vreme când m-am așezat cuminte în pieptul lui Dumnezeu iar El s-a îmbolnăvit de mine de acolo de jos din poezie din pământ din mormânt văd oamenii cum vin și pleacă de acolo de sus din

în dimineața asta tremuri cu extremitățile învinețite de singurătate de parcă ai fi luat bătaie ca la manual mama îți strânge tâmplele verși și juri că nu ai să mai iubești niciodată venele se

de la un timp se rup oamenii din tine ca dintr-o pâine caldă până nu mai rămâne nimic devii invizibil pare că e bine ești doar tu cu Dumnezeu pe o tablă de șah unde muți primul

o vezi pentru prima dată și spui că sigur o să fie a ta ca și cum ai primi o lovitură de la unsprezece metri după proba video sigur pe tine totuși o ratezi ocaziile se răzbună te

Dar aia nici grasă și nici slabă, nici înaltă și nici scundă, nici bătrână și nici tânără și nici aia, și nici aia, unde-i aia domnule, de ce n-apare? când zici femeie nu zici nici adevăr nici

e o dimineață senină în care sparg sâmburii caiselor cu bolovanul de parcă i-aș crăpa capul & gâdila tălpile cerului în același timp îmi place să fiu copil ofer tot sâmburele cerul râde cu

- Noi, dacă găsim pe stradă un portofel, un portmoneu, un portvizit cu bani, anunțăm imediat miliția la telefon 22-22-22. - Bun! Foarte bine, e, ăsta-i răspunsu'! Felicitări! toate măruntaiele erau

am stins cu degetul lumânarea de pe tort nu-mi mai e frică de foc nici de întuneric prietenii imaginari îmi vorbesc pentru ultima dată umăr la umăr fac un baraj al izolării inima e un lac de

era o floare rară carnivoră la plecare i-am spus că iubirea e doar o piatră în bocanc durerea damigeană plină s-a spart în mii și mii de bucăți apoi s-a însămânțat prin corp era o floare rară

de azi încolo vei fi pământ apă foc și vânt vei fi Ohm Amper Volt Kelvin Richter și Celsius atunci poemul se descalță de pantofii cu toc smulge cravata de cercetaș rupe pagina albă semn de grevă

în dimineața aia s-a trezit amnezic a mestecat toată piatra în care era înțepenit a făcut podul peste cer a scuipat cuvinte care s-au așezat cuminți în fața raiului și au așteptat să le vină