Poezie
de atunci n-am mai scris
1 min lectură·
Mediu
am stins cu degetul
lumânarea de pe tort
nu-mi mai e frică de foc nici de întuneric
prietenii imaginari îmi vorbesc pentru ultima dată umăr la umăr fac un baraj al izolării
inima e un lac de acumulare în care au vrut să se sinucidă inconștienții care cred că știu ce înseamnă definitivul
iar dependența de alții e o casă de copii construită înainte de '89 unde te simțeai în siguranță
dărâmată de primul cutremur
noaptea asta duhnește a poezie
ca o alcoolică fuge dezbrăcată pe coridor
la psihiatrie au confiscat pixuri telefoane coperți prea ascuțite
are sânii copți de atâtea mâini întinse care au crezut că aia este dragostea
gingii umflate cărți roase până la cotor au flămânzit
și-au retezat mâinile cu care s-a scris
dar așa e supraviețuirea
luciditatea ultimelor cuvinte se lipește de piele ca o umezeală de pădure tropicală
nu te lasă să respiri pereții stomacului sunt lipiți unii de alții
o bibliotecă goală în care rafturile s-au îmbrățișat
de singurătate
o doamnă îmbrăcată în negru flutură coasa
halatul e un leu
halatul e doar
un leu
lumânarea de pe tort
nu-mi mai e frică de foc nici de întuneric
prietenii imaginari îmi vorbesc pentru ultima dată umăr la umăr fac un baraj al izolării
inima e un lac de acumulare în care au vrut să se sinucidă inconștienții care cred că știu ce înseamnă definitivul
iar dependența de alții e o casă de copii construită înainte de '89 unde te simțeai în siguranță
dărâmată de primul cutremur
noaptea asta duhnește a poezie
ca o alcoolică fuge dezbrăcată pe coridor
la psihiatrie au confiscat pixuri telefoane coperți prea ascuțite
are sânii copți de atâtea mâini întinse care au crezut că aia este dragostea
gingii umflate cărți roase până la cotor au flămânzit
și-au retezat mâinile cu care s-a scris
dar așa e supraviețuirea
luciditatea ultimelor cuvinte se lipește de piele ca o umezeală de pădure tropicală
nu te lasă să respiri pereții stomacului sunt lipiți unii de alții
o bibliotecă goală în care rafturile s-au îmbrățișat
de singurătate
o doamnă îmbrăcată în negru flutură coasa
halatul e un leu
halatul e doar
un leu
051.798
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 181
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Nicolae Mihăilă. “de atunci n-am mai scris.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-nicolae-mihaila/poezie/14167791/de-atunci-n-am-mai-scrisComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GMUn semn frumos pentru începutul de săptămână. Emoția primirii unei steluțe a rămas neschimbată peste ani. Mulțumesc!
0
DD// am stins cu degetul
lumânarea de pe tort
nu-mi mai e frică de foc nici de întuneric
prietenii imaginari îmi vorbesc pentru ultima dată umăr la umăr fac un baraj al izolării
inima e un lac de acumulare în care au vrut să se sinucidă inconștienții care cred că știu ce înseamnă ceva definitiv
dependența de alții e o casă de copii construită înainte de '89 acolo te simțeai în siguranță
noaptea asta duhnește a poezie
ca o alcoolică
la psihiatrie au confiscat pixuri telefoane coperți prea ascuțite
sâni copți atâtea mâini întinse care au crezut că aia este dragostea
gingii umflate cărți roase până la cotor atâția oameni au flămânzit
și-au retezat mâinile cu care s-a scris
dar așa e supraviețuirea
luciditatea ultimelor cuvinte se lipește de piele
o umezeală de pădure tropicală
nu te lasă să respiri pereții stomacului sunt lipiți unii de alții
o bibliotecă goală în care rafturile s-au îmbrățișat
de singurătate
o doamnă îmbrăcată în negru trece pe coridor
seamănă cu o femeie care tocmai a avortat
moartea ca pe un copil schilod
halatul e un leu
halatul e doar
un leu //
Buna, Gabriel. Așa am citit eu textul tau. Doar cateva chestii minore pt. coerenta, asa cum mi s-a parut mie. Finalul cu coasa nu merge. Este prea cliseic. Am incercat o versiune. Sper sa nu te supere.
mi-au placut imaginile din text, fluenta, faptul ca știi despre ce vorbesti, iar pentru versul asta " idependența de alții e o casă de copii construită înainte de '89 unde te simțeai în siguranță " as da chiar o stea. Dar textul o merita, anyway . Spor !
lumânarea de pe tort
nu-mi mai e frică de foc nici de întuneric
prietenii imaginari îmi vorbesc pentru ultima dată umăr la umăr fac un baraj al izolării
inima e un lac de acumulare în care au vrut să se sinucidă inconștienții care cred că știu ce înseamnă ceva definitiv
dependența de alții e o casă de copii construită înainte de '89 acolo te simțeai în siguranță
noaptea asta duhnește a poezie
ca o alcoolică
la psihiatrie au confiscat pixuri telefoane coperți prea ascuțite
sâni copți atâtea mâini întinse care au crezut că aia este dragostea
gingii umflate cărți roase până la cotor atâția oameni au flămânzit
și-au retezat mâinile cu care s-a scris
dar așa e supraviețuirea
luciditatea ultimelor cuvinte se lipește de piele
o umezeală de pădure tropicală
nu te lasă să respiri pereții stomacului sunt lipiți unii de alții
o bibliotecă goală în care rafturile s-au îmbrățișat
de singurătate
o doamnă îmbrăcată în negru trece pe coridor
seamănă cu o femeie care tocmai a avortat
moartea ca pe un copil schilod
halatul e un leu
halatul e doar
un leu //
Buna, Gabriel. Așa am citit eu textul tau. Doar cateva chestii minore pt. coerenta, asa cum mi s-a parut mie. Finalul cu coasa nu merge. Este prea cliseic. Am incercat o versiune. Sper sa nu te supere.
mi-au placut imaginile din text, fluenta, faptul ca știi despre ce vorbesti, iar pentru versul asta " idependența de alții e o casă de copii construită înainte de '89 unde te simțeai în siguranță " as da chiar o stea. Dar textul o merita, anyway . Spor !
0
DD0
GMMulțumesc pentru semnul frumos. Textul e încă brut, are mai multe chestii pe care cel mai probabil le voi schimba, de la asocierea timpurilor până la acea trecere către finalul pe care l-am vrut cu înțeles multiplu. Îl mai las la dospit, apoi intru în el să-i fac cărare pe mijloc. Gânduri bune!
0
Impresionant!
Ne citim!