acest zid are două fețe iar una mi-e străină

e o dimineață senină
în care sparg sâmburii caiselor cu bolovanul
de parcă i-aș crăpa capul & gâdila tălpile cerului în același timp
îmi place să fiu copil
ofer tot sâmburele
cerul râde cu lacrimi
devine dureros
iar pielea arsă a pământului
începe ușor să mă îmbrace

un sac de gunoi plin
în coșul pieptului evadați fac mersul piticului
iar un chirurg c-un ac semilună
dă sportiv la copcă

zidul ăsta e mai înalt decât mine
zidul ăsta dezamorsează inimi
zidul ăsta mestecă oameni & scuipă oase
zidul ăsta e un animal sălbatic care-și mănâncă puii
zidul ăsta e singurătatea care se masturbează dincolo de ochii tuturor
zidul ăsta e un scutec plin cu care voi fi îngropat

zidul ăsta e ca și cum te-ai deconecta singur de la aparate
pentru că ești ultimul om
din viața ta