florin bratu

vise învârtindu-se dublu rafinate deasupra capului meu și despotismul falic ca un cuțit spintecând trupul către o altă dimensiune a nu știu câta în care ți-am construit

am obosit dimineață de dimineață să trag peste vise carnea asta ca un trup de bărbat fără aripi cu sexul pulsând vast spre celălalt capăt al lumii și aurore boreale la polul nord am scrie cu

există într-adevăr el chiar ascuns într-o sinucidere ratată ca un al treilea război mondial cu păsări zburând concentrice și virtual peste lume căci el imagina exteriorul ca pe un interior

ochiul tău verde plutind spre insula hokaido ca un miros de aer proaspăt în pânza corabiei și grădinile acelea de nisipuri perfecte și ceai verde curgem unul după altul prin gâtul obscur al

pe strada asta se poate muri decent sau cu ochii albaștri și creierii împrăștiați pe parbrizul unui peugeot 207 cu impecabila lui caroserie roșie ca pe orice stradă principală ce urmează să

o prietenă mai veche m-a rugat să îi postez și ei versurile aici, ea neavând conexiune la net. am zis să posteze de la mine când mai scrie câte ceva. mai spun că o cheamă anca ionescu. - Aș

nimic nu curge totul se prăbușește doar ca dintr-un univers în alt vers și dintr-un vers într-un univers paralel torcând sub sobă ca un motan roșcat cu mustățile arse de soare și coada pe

ar trebui ar trebui ar trebui liberul arbitru sau Dumnezeu ca o cuaternitate pascal a pus pariu pe căptușeala propriei haine pe mine în primul rând mă interesează cuvintele pe mine în al doilea

între noi doi plopii se înălțau într-un fel anume ca un gest reflex ciudat parcă loviți cu ciocănelul în genunghi aproape lipsiți de sens ca niște cuvinte îngropate sub cărămizile potopului

ar trebui să pot sări suficient de repede și de înalt încât să pot ajunge cu buzele înainte să îmi plece privirea pe care să apuc astfel să o sărut până la globul ocular și înapoi perfect sferic

misterul prin urmare se conservă de transcendental în ulei franțuzesc francezi-s oricum niște idioți limba franceză rămâne inteligentă emile mi-ar plăcea să mă fac pierdut în mistica unei

mă urc la volanul mașinii și apăs însetat accelerația până când strada o ia la goană cu 200 pe oră în sens invers direcției în care vreau să mă deplasez poliția ca de obicei se face că nu vede

tot stau și mă învârt în jurul cozii ăsteia la o țigară black stone de cireșe cam scumpă dar eu aș zice că merită fiecare bănuț câștigat sine qua non cu sudoarea frunții coada stă și se învârte

de felul meu sunt dus cu capul chiar dacă se anunță soare abundent de felul tău ești cu picioarele pe pământ chir dacă nu se anunță nimic eu dinspre cap tu dinspre picioare de obicei ne întâlnim

ar trebui să ne grăbim să fugim ar trebui să fugim până când de încordare mușchii ne vor sparge pielea și vor ieși să ia aer până ne vom face una cu pământul dacă suntem norocoși