jumping

,,am obosit dimineață de dimineață
să trag peste vise carnea asta ca un trup de bărbat fără aripi\"...
Spun doar că e o poezie cu o construcție un pic altfel de cum ne-ai obișnuit, mă bucur că ai impregnat senzitivul în întreg textul, aplicând lovitura de grație chiar de la începutul ei, cu o notă fără nimic forțat, pulsând vast și liber:). Visul femeii, confirmare a nevoii de explozie, de ,,jumping\" a bărbatului ce se trezește fără aripi, mie îmi lasă o plăcută senzație de verosimil, de trăibil, chiar de trăit. Nu știu ce mă încântă atât de mult în poezia ta. Poate un soi de autenticitate, de sinceritate, poate e ieșirea din captivitatea raționalului pe care o așteptam de atâta vreme de la versurile tale...
Mult aș vrea să mai citesc astfel de texte. Mulțumesc pentru vis și pentru plăcerea poeziei tale.

De data asta ai scris suav, ai lasat deoparte toate intrebarile, ai luat-o de mana pe L si te-ai asezat pe cel mai inalt nor. Mi-a placut ca ai iesit in univers sau sa zic, din univers, ai creat drumuri, ai pus in centru inimi, sa fie totul mai catre rosu, nu? :) Cred ca e mai periculos sa faci heart-jumping decat bungee, dar daca ea e parte din cosmosul inexistentei..., atunci poate scapi teafar.

Reușită această metaforă senzuală a cosmosului devenit firmament al publicității erotice:

centrul universului va purta rochia aceea roșie și scurtă de mătase
din care seara va deșira apusul peste contururile orașului
visând goliciunea iconoclastă a unei femei întotdeauna intuite

Sa nu te mai recunosc si alta nu! Si asta ce e: \"centaurii ridică spre cer copitele ținând în plete soarele \"? Sau asta: \"din care seara va deșira apusul peste contururile orașului \"? Ori eu am lipsit prea mult, ori tu ti-ai \"schimbat stilul\" (stiu, suna intr-un mare fel). Nu am citit ce ai mai publicat in ultima (chiar ultima) vreme, dar nu pot sa suprapun imaginea de aici peste cele lasate de scrierile publicate acum vreo luna. Nu imi displace textul, nu ma intelege gresit, e un exercitiu de stil, cu un mesaj destul de bine salvat, insa mi se pare ca nu mai are forta cu care m-ai obisnuit. Apar figuri de stil construite aproape dulceag care inchid poemul, il sugruma.
Parerea mea...:D
P.S: si totusi ce e cu titlul ala??

narcisa
uneori si eu simt ca un imperativ nevoia iesirii din rationalitatea atat de explicita pe care o promovez adesea. ma bucur daca am reusit cumva aici.

adina
ok. de placut ti/a placut cate ceva, dar ce nu ti/a placut este de asemenea util (chiar daca mai gresesti ca pe mine pe interior, adica inside). :)

corneliu
multam de cuvintele frumoase si de perspectiva originala a perceptiei tale asupra citatului acela. deh, intentio operi si intentio autori, ce sa zic, e valida distinctia. :)

ana
eheeeeeeeeeeeeeee. ce mai faci tu mai? multam ptr sinceritate. cu titlul ma gandeam la heart/jumping, dar relevam prea mult, asa ca am mancat pe heart. :)

Eu ti-as spune ce nu mi-a creat o emotie deosebita, desi fiecare parere de acest gen este bineinteles subiectiva, in sensul ca nu trebuie sa ii dai o importanta mare, cum stim ca gusturile cititorilor variaza. Oricum, iti multumesc ca te intereseaza parerea mea. Nu ma voi pierde in expresiile sau ideile poeziei, care nu sunt nicidecum banale, este vorba ca ma atrage mai mult stilul energic cu care ne-ai obisnuit deja. Ana ti-a explicat mai pe larg.
Oricum a experimenta nu este deloc rau, intrucat poti observa reactii.

Fara a fi prea departe de stilul tau obisnuit, concentrat, poezia este putin diferita prin faptul ca tradeaza o emotie... exprimata in felel tau caracteristic, desigur. Mi-a dat impresia de vartej, sau de cascada, in care, daca nu eram atenta , ma inecam :)). Nu stiu cum suna asta... dar `eu-l` tau este foarte puternic in ceea ce scrii, `tu` in general este mai slab conturat. Aici sunt pe picior de egalitate. Oare chiar s-a apucat Florin Bratu de heart-jumping? :))