*****

Sigur ca moxzal-ul iar se da la scris... mai pune si titluri din astea cu care deja ne-a obisnuit, cu cinci stelute (cam cate ar dori sa primeasca, probabil) ca sa ne incurce mai tare.
Daca nu ar scrie uneori doar asa, ca sa se afle pe aici sa ne socheze si sa vada ce mai facem moxzal-ul ar scrie chiar bine, chiar mai bine decat Anca care fie-mi cacofonia subliniata scrie chiar bine de tot, chiar daca sfarseste prin pagina ei (sau a lui, depinde) de autor.
Incurcat in nasuri multiple julite toate, planuri privite dintr-o parte (asta e buna) dar mai ales in gaze disparute intr-o imbratisare (mai putin argonul constat, care in acest poem este omis de la disparitie, nu stiu daca intentionat, deci nu va disparea si mai am avea o sansa sa facem si noi ceva dupa aceea...) semnez usor ecologist, totusi, doar atat cat ii sta bine unei doamne,
Bobadil.

de fiecare data cand te citesc, mi se pare ca alunec
dintr-o lume in alta...
e mai greu sa redai ideile decat sa le ai ,,,, daca la inceput puteam articula cateva cuvinte despre cum vad, cum simt eu poeziile tale, acum e ca si cand ma asez \"in fata unei masini de foarte mare tonaj\" :))
spun totusi ca mi se pare unul dintre cele mai frumoase poeme ale tale, (desi tot ce-ai scris mi se pare remarcabil) , imi place ideea, cum ca iubirea veche de cand pamantul era plat, se poate lovi de moleculele de aer inoportune \"moleculele de oxigen, existand doar sa desparta\" toate acestea impiedicand gesturile imbratisarii
de la un capat la altul , imi place aceasta grija pentru a pastra neatinsa iubirea, iar despre nimicul cu absolutul lui, acesta poate sa dispara, daca iubirea exista intreaga...
imi permit o sugestie sper sa nu te supar, ultimele doua versuri mi se par in plus, mai ales ca in lipsa oxigenului pe care l-ai inlaturat, nu se mai poate respira :))
cu drag Anana

robert
cu tine oi (cornute) mai vb. multam aici ptr gestul tau si ptr sfat. stii deja de ce am pus acolo asa, chiar daca peste o luna este posibil sa imi asum esecul acolo.

andu
tu chiar esti simpatic si pe aceeasi muchie de cutit in commm ca si in poezie. acu\' o sa raspund la stele (ca si data trecuta) - daca sunt maxim trei e inca bine, daca depasesc trei inseamna ca e ziua mea si eu nu stiu inca. :) sarumana (femininul de la vrajitorul ala cu inelul). cat despre soc - deh, nu poti trece la varsta mea pe langa o anumita literatura fara sa ii cercetezi meandrele concretului. (si uite asa ai tu cel mai lung raspuns :))

nuta
stim amandoi ca mai dau si cu balta in balta sa se faca cercuri si sa vad incotro o iau (eu si cercurile). la fel cum stim ca finalul acela e abuzat ca expunere. el are totusi un sens, desi nu neg ca e discutabil modul cum am inteles ca inchid ideea. multam

Multumesc moxzale ca crezi iar fie-mi cacofonia subliniata ca mi-s simpatic si daca tot faci referire la varsta ta fie-mi tatofonia remarcata ma gandesc la anii tai ca la o lipsa de argon in unitatea centrala unde se coace un shutdown system de toata frumusetea.
Multzam ca am avut parte de raspunsul cel mai lung, da\' si al meu comm a fost cel mai gros... asa-i?
Bobadil.

\"mai apoi o să vedem noi/cum facem să dispară nimicul/
și absolutul de lângă el/să începem să respirăm unul/
prin altul\"- Sarutul, ca experienta la limita mortii, despre care vorbeste Zoharul-\"moartea-sarutul lui Dumnezeau\", dar si poetii: \"se poate cadea, din universul acesta in universul celalat\":), pe care-l vom numi dimensiunea TU sau dimensiunea EA-prin Ea intelegandu-se absconsul zeu omonim, pentru care merita sa mai reduci din liniile nedrepte.
\"Odată o să mă așez în fața unei mașini de foarte mare tonaj
încât toate circumferințele vor trebui să se prefacă a fi linii drepte/pe a căror suprafață să se poată circula cât de cât decent/desigur tu nu vei mai putea să mă vezi dintr-o parte decât ca o linie/desigur tu nu vei mai putea să mă vezi din față decât ca un zid/chestii care mi se par extrem de dureroase de altfel\"-imi aminteste de Culianu, care il cita in \"Calatorii in Lumea de Dincolo pe Einstein\": \"in primul rand sa ne imaginam o experienta in spatiul bidimensional. Fiinte plate cu instrumente plate...Sunt libere sa se miste intr-un plan, penru ele nu exista nimic in afara acestui plan. etc, etc.\" As putea sa continui dar, daca intereseaza pe cineva, mai multe amanunte despre planul bidimensional al iubirii, mai bine se duce la sursa:)

Sa-mi fie cu iertare dar acest text nu merita nici o steluta.Nu este un atac la adresa autorului care imi pare chiar foarte talentat avand uneori sclipiri demne de remarcat.Am observar reactia cititorilor la un anumit text care este decorat cu o stea:imbulzeala.Psihologic corect, este ca o rama ce desavarseste o anumita pictura, moral acordarea unor stelute, de catre cei ce pot, unor texte care nu merita este eronat deoarece atrage perfid atentia vizitatorului si il induce in eroare.In plus acordarea de stelute trebuie sa fie precedata de un text care sa justifice acordarea lor, iar textul \"la o citire mai atenta ca ultima strofa e cam in plus si nu spune nimic, ba chiar incurca\" justifica neacordarea ci nu acordarea de stelute.Te mai citesc.Cu bine