plopii

Am citit titlul și, după atâtea comparații cu Dostoievski, Tacit, Stănescu, Sorescu și alții, mă gândeam că o să fac acum o referire la Eminescu. Dar, m-am liniștit : e Florin Bratu și atât ! Mi-au plăcut plopii tăi căutători de sensuri, de direcții, de drum, mi-ați plăcut voi aflându-le instinctiv rostul, dându-vă astfel sens, mi-a plăcut conștientizarea nevoii de nebunie, salvând de la o trăire din reflex, mi-a plăcut poezia ta care a fost mai mult decât cereai, mi-a răsărit noaptea, însă nu pot să îți spun tot ce și cum mi-a plăcut : insuficiență lingvistică lato sensu. Aceeași ,,ieșire din scenă″ și rămânere în suflet printr-o palmă usturătoare de romantism, pentru care îmi pare că de data asta ne-ai pregătit oarecum și în restul poeziei, chiar mă întrebam dacă o să încerci să supralicitezi emoția neaducând-o doar în ultima strofă, eventual începând scrierea cu ea.
,, noi am putea mai degrabă să facem dragoste sub plopi
pe băncile astea tocite de bucile sonore ale altor adolescenți
ca într-o poezie de dragoste ca într-o poezie de dragoste″
Bine ai revenit, Florin ! Mi-a fost dor de tine. Și mi-a plăcut ideea băncilor... :)
Cu drag,
N.

as vrea sa mentionez ca m-a deranjat tare rau expresia cu bucile sonore. este o poezie superba care nu cred ca are nevoie de asa ceva. e ca si cand ai veni cu un trabant la o expozitie de Buick-uri.
in rest se stie... scriere frumoasa care ma tot face sa ma intreb de unde atata volum si putere. postezi destul de des si textele tale sunt sensibil apropiate ca valoare.
deci: o poezie de dragoste fara nici un dubiu, o poezie despre limbajul direct sau indirect al cuplului. Si tacerea este un mod de a comunica.
Mi-a mai placut cum ai relationat natura cu iubirea dintre el si ea: \" între noi doi plopii își căutau sensul
cu frunzele și nervurile și fotosinteza lor cu tot \", iar ploaia nu mai incita, nu mai impinge pe nimeni sa aiba vreo stare, devine ceva cotidian, de ignorat...
uff iar m-apropii de sfarsit. mi-ai dat cu tifla acolo...
dar mai speli cate ceva cu repetitia din ultimul vers.
placut, daca mai era nevoie sa adaug.
cu prietenie,
Costin T.

narcisa
e o placere sa citesc analizele tale de fiecare data extrem de pertinente, atat interpreativ, cat si stilistic(ceea ce conteaza mult), fapt pentru care iti foarte multumesc ptr trecere.

costin
ma gandeam ca acolo va fi ceva pareri, dar, sincer, nu prea m/am putu abtine. multam ptr cuvintele tale frumoase si incurajatoare de fiecare data cand ai trecut, precum si ptr franchetea parerilor.

N-am apucat sa numar plopii. Pana acum, imi par pari, chiar daca usor desperecheati, si gandul ma duce la sosetele omului cu “par metamorfozabil”.De rest, putem cumpara batoane cu ciocolată de la/dugheana din colțul străzii cu plopi impair/doi lei și fix cincizeci de bani(?)/ar trebui să vă ajungă de vreo trei batoane/una mie una ție una cui o fi să fie. De rest, care rest? Cel care a ramas din lumina sau restul pe care-l primim de la zeii puterii???
Iti spun, cu sinceritate, bine ai venit, desiiiiii nu inteleg “nietzsche e mai mare cu încă o mustață decât einstein”???, mai mare-n ce? Mai mare-n stat? Mai mare-n sfat?“hai să nu ne mai ascundem după degete/lumea se termină prea repede din lipsă de cuvinte/insuficiență lingvistică stricto sensu”, hai sa nu ne asundem dupa degete,/lumea nu se termina niciodata, exista infinite dimensiunii ale tacerii,/ pe care le vom strigatul pescarusului.

uite. data trecuta era magicianul, mai exact cel care evada de peste tot (mai departe vei intelege cum se ajunge de la cezar la el), dincoace, consider ca preferand stilul poetic, decat altul mai apropiat filozofiei, nietzsche l/a intuit pe heiddegger. ori poezia moderna a renuntat la ontologie si si/a anuntat propriile limite, desi, abia cum visul lui mallarme a devenit credibil - poezia ca stiinta prima. einstein e mai mic decat un poat ptr ca nu putem depasi granitele propriilor cuvinte. si ajungem la gorgias cu nu se stie nimic, daca se stie nu se poate comunica. evident mustata denota un umor fin si genial care imi apartine (m/a fascinat intotdeauna mustata lui nietzsche). :)))

plopii ...daca unim cele doua puncte din universul poeziei romanesti, unul fiind undeva pe langa plopii fara sot, celalalt undeva pe langa plopii tai de ieri, cred ca am avea o imagine...
pentru ca, uite, in zilele noastre \"între noi doi plopii se înălțau într-un fel anume
ca un gest reflex ciudat
parcă loviți cu ciocănelul în genunghi
aproape lipsiți de sens ca niște cuvinte\"

si \"între noi doi plopii își căutau sensul
cu frunzele și nervurile și fotosinteza lor cu tot
ca o sârmă ghimpată ca o săgeată prin creierii mei încordați
ploaia nu mai tulbură pe nimeni cu nimic în ziua de azi\"
ihm...cum se vede? \"hai să nu ne mai ascundem după degete
lumea se termină prea repede din lipsă de cuvinte
insuficiență lingvistică stricto sensu\"

eh, pura speculatie, florin....semnalez doar ca poemul tau ar putea trezi interesul si din acest punct de vedere.
cu drag