speed

atatea lucruri s-au intamplat fara mine
si nici absenta n-am fost doar dusa... prin lume
acum m-am intors de dragul cuvintelor tale, a acelor cuvinte care gasesc intotdeauna tonul firesc,
te admir si invidiez pentru asta,
tu stii sau ar trebui sa sti, ca nu ma pricep f. bine la cuvinte, ele uneori chiar nu vreau sa se rosteasca si cad inauntru meu, asa pierd intotdeauna cele mai frumoase cuvinte...
iar despre arta scrierii ce as putea spune eu, poate doar o parere de... trecator, consumator
cert este ca parca ti-ai pierdut intentionat sau nu, din
acele cuvinte care dadeau bine sufletului, mie imi placeau si stiu ca numai mie, dar lumea reala nu doar cea a sentimentelor, devine mai interesanta prin abordarea unei alte teme, mai in acord
imi place viteza din secolul vitezei, secole care \"trec totusi al naibii de greu\", ca si mileniile de altfel, si iarasi ne trezim prunci batrani, la capatul unei lumi care din plictiseala ar putea pleca...
o fi bine, o fi rau?
finalul lasa o deschiderea, care imi place mult
drag Anana

Florin,
Imi declar neputinta de a intelege legatura dintre zarul aruncat de istorie in favoarea independentei Greciei, Kafka, manifestul futurist...dar mai ales admiratia pentru \"paradoxul bunicului\". Daca, zic daca, reusim sa ne intoarcem in timp si sa fugim de fascism, indiferent de culoarea ochilor si hainelor sale,...oare, zic oare, sfarsitul lumii va pleca de la noi, si noi vom trai-pe pamant- ca in tara celui ce-a descoperit secretul runelor?

Florin, dand la o parte, cum spunea si Carmen, imbratisarile de ideologii (daca!), si concentrandu-ne doar pe poem, ma vad prinsa intr-o sarabanda, dar trebuie neaparat sa te intreb: oare nu tocmai timpul este cel care se accelereaza? sa nu uitam ca, spre sfarsit, \"timpul se va scurta\"... aici eu raman in semn de intrebare, caci mi se pare o rupere de sens...

nuta
intr/adevar, am mai schimbat pe ici pe colo. multumesc pentru cuvintele tale, de fiecare data frumoase. nu stiu daca o fi bine sau rau. mai stie cineva?

carmen
hm. multam mai intai ptr desele tale treceri, care nu odata ma pun pe ganduri ca si acum. interesanta perspectiva wallhalei terestre. nu stiu, dar mi/ar placea probabil.

bianca
marineti e autorul de fapt al unui manifest futurist, din care am si citat aproximativ in poem (automobilul si salamina). evident ca am cultivat un paradox, de altfel, nu am facut niciodata o demonstratie, desi mai mereu le mimez.
multam de trecere.

Florin, stiu despre ce vorbesti, am impresia ca m-ai inteles gresit, de aceea am si revenit, chiar mi-ar parea rau, stii ca este real interes cu care te citesc si caut a descoperi sensuri noi in ceea ce scrii. Doar ca m-ai pus pe ganduri cine se misca de fapt ametitor, eu credeam ca noi miscam si timpul...
cam atat.

bianca
sincer cam intelesesem gresit. deh. mi se mai intampla.
de restul no problem. poti sa iti afirmi oricand parerea, in cazul tau chiar tin la ea si stiu ca e spusa de bine. de altfel, nu stiu daca ai observat, dar dincolo chiar am modificat dupa o observatie a ta (o fac destul de rar aici crede/ma). so - multam de fiecare trecere si de intotdeauna pertinenta cu care discutam. am avut de castigat. :)