strada

te-ai sucit, te-ai invartit si ai sapat tot felul de gropi in la strada asta.
cand explodeaza teava de gaz, cand se sparge conducta de apa fierbinte...

adica, joe black e aruncat pe perbriz si ea priveste de pe mal picior peste picior? si mai e si blonda? de ce?

tema buna, de urmarit. ai expediat-o din condei in dopi timpi si trei miscari, ca pe orice reapratie capitala romaneasca.
pacat

Mi-a placut constructia poeziei, povestea care se leaga. Strada pe care se poate muri decent sau cu creieri imprastiati si ca atat de beat vei ocoli strada ca sa ajungi la misterioasa femeie. Evolutia strazii intr-un bulevard. Ideea e esentiala aici, dar intr-adevar parca nu e chiar tot ce stiam de la tine. Parca lipseste ceva. Nu stiu exact ce sa-ti spun ca lipseste, ca nu lipseste... Poate vezi tu, poate revin. Cert e ca azi nu mi-a placut nimic, dar poemul tau face o exceptie. E bun, dar poate fi mai bun. Dintr-o simpla strada poti sa faci autostrada.

Vad prin ceata \"la strada\", copilul cu aripi, savantii si blonda, imi amintesc de-o gramada de lucruri, care se tot petrec pe trotuarul pe care n-am reusit sa traversez niciodata. Creierii mei sunt imprastiati pe caroserie....

cap (aproape) coada, un poem care impresioneaza. Un mare atu sa te joci cu imaginatia cititorului, cu expresii bine intiparite in constiinta cotidiana (the shortcuts in my brain), sa prezinti \"strada\" ca acel drum catre acele esente lirice. ca o concluzie: o lectura deloc obositoare, discurs convigator, sentiment bine conturat; putin dezamagit de final si de aparitie acelui element vizual purternic \"inevitabil albastru\" (adica nu e rau, ci doar parca nu se ridica la nivelul poemului per ansamblu). All \'n all,e in top 10 din tot ce am citit eu pe acest site.

bafta

. imaginea din versul doi, cea a ochilor albastri si a creierilor imprastiati trebuie fixata mai bine, fiind sub posesiunea aceluiasi cadru, altfel ramane ca surplus.
. din strofa a doua, versul patru, poti exclude \"oricum\" pentru ca strica mult muzicalitatea versurilor.
. din strofa trei, versul doi, poti scoate \"sa si faca...\" inlocuind simplu \"apucandu-se de cercetari\" sau \"apucandu-se de facut cercetari\", intrucat daca vei urmari in poem utilizezi de mai multe ori \"sa faca\".
. acele elemente folosite la redarea discursului precum \"sa faca\", \"si\" (repetate de cateva ori) cat si \"e clar ca...\" si \"totusi\" banalizeaza continutul poemului, a simbolurilor si a micilor bijuterii ce le-am intalnit pe parcursul lecturii, dand amara impresie de stangacie.
. poezia aparent fara inceput si fara un sfarsit menit sa incheie structura ansamblului este frumos gandita si pusa in practica, stiind sa te opresti la momentul oportul din redare/relatare, fie prin trecerea in alte strofe (planuri), fie prin introducerea de moment a unor situatii si inchiderea lor fara a putea fi sesizata aceasta miscare. strofa cea mai buna, in opinia mea este strofa a doua unde discursul este infatisat superb. mai lucrand poezia, poti obtine o bijuterie. sunt momente unde se poate observa firul povestirii dezgolit. nu trebuie sa spun ca atunci cand poezia cade in povestire o mare parte din esenta ei se stinge, de aceea afirm ca ar fi potrivit sa-ti pui ochiul fix asupra ei si sa remediezi cateva chitibusuri si parti din ea, rezultand astfel o poezie.

. nu-mi dau seama insa pe ce strazi ratacesc stelutarii... bijuteria se gaseste aici...

multam tuturor si in special lui raul de data asta. chiar daca l/as fi injurat cu citirea primelor randuri, observatiile ulterioare erau prea pertinente ca sa nu se ceara analizate. si poate nu la nivel de detaliu, ci de ansamblu.