Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

pentru o poveste

2 min lectură·
Mediu
o prietenă mai veche m-a rugat să îi postez și ei versurile aici, ea neavând conexiune la net. am zis să posteze de la mine când mai scrie câte ceva. mai spun că o cheamă anca ionescu.
- Aș vrea unul de altul să îmi cos ochii,
să fac din ei albastru sutien pentru sfârcurile
ca două cetăți eterne (mai spune el)
despuiate în curentul dintre blocurile gri.
În intestine îmi mai crește un șobolan parcă
în așteptarea ta.
Încep să cred că nemurirea are rădăcini de gorun
străpungând pântecul meu albastru,
că pe strada asta nu mai stă nimeni de șapte
la negustorii de frumusețe
și s-au dus să joace barbut pe minuni
străpungând pântecul meu albastru
străpungând pântecul meu albastru
Te aștept goală, tremurând aici,
să mă iei toată până dincolo de moarte
cu sexul tău palpitând a explozii solare
și tsunami devastatoare
pe insula hokaido.
Tu mă știi
- exteriorul și interiorul ce irelevantă dihotomie
pielea mea străpunsă
penetrată prin fiecare celulă -
Cred că sexul tău
nici nu va putrezi după moarte,
ci va răsări ca un copac din pământuri
cu influorescențe infiorător de violete,
că vor veni domnisoare de pension la umbra sa
să vorbeasca despre plutirile noastre
de prin alte secole
ca și când nici nu am existat niciodată
- Fă! mi se rupe de tine! (mai spune el)
Uite deja începe a se crăpa
de ziuă și George nu mai vine – când nu ști francă
rieeeen rieeen no jo no regre rieeeen, doar
mi se pare că lumea se întoarce cu curu-n sus,
așa că mai bine mă dezbrac lasciv,
îmi agăț chiloții de steaua polară
și mă pregătesc să mă fuți tu dragă.
053.349
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
282
Citire
2 min
Versuri
39
Actualizat

Cum sa citezi

florin bratu. “pentru o poveste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-bratu-0011716/poezie/136386/pentru-o-poveste

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Buna penultima strofa, pe cuvant!!!.. Am si imaginatie, asa ca am vazut cum se va intampla!
Am ras, merci mult! Aveam nevoie..
Mi-a placut.

0
@florin-bratu-0011716FBflorin bratu
anca presupun ca iti multumeste, lucia, mai ales ca si ea tinea la respectiva strofa in mod deosebit.:))
0
@marta-cremenyMCMarta Cremeny
Florin, acum am conexiune la net:), așa că pot să îți spun că mi-a plăcut povestea fără de care nu se poate, pentru că totul, până la urmă, este o explozie, iar atunci înțelegi nemurirea, nu? :). Povestea poveștii și a dorinței de poveste, a ceea ce se termină dar nu piere, pulsând din toate versurile și imaginile atât de firesc de uman un strigând ,,Vreau!\"
,,În intestine îmi mai crește un șobolan parcă
în așteptarea ta.
Încep să cred că nemurirea are rădăcini de gorun
străpungând pântecul meu albastru,\" ...
și bineînțeles penultima strofă, de-a dreptul încântător felul în care ai izbutit să scrii poezie alegând o temă deloc facilă. După mine textul de mai sus te validează oarecum, (dacă mai era nevoie) ca poet, lejeritatea absolut credibilă cu care ai trecut de la subiectele fixe, pur raționale, aride uneori:), la profunzimea unui absolut ,,te vreau\".
Personal doar față de primele 5 versuri din ultima strofă aș avea unele rețineri, îmi par forțate, grăbite oarecum (și să nu îmi spui că senzația e în concordanță cu mesajul :)). În rest, zâmbind asemeni Giocondei, îți spun: mi-a plăcut! Și uite, se mai întâmplă și lucruri bune când se duc naiba conexiunile la net, nu doar se frâng inimi! :)
Cu drag,
0
Draga Anca,
In calitate de cetatean interesat de copaci cu luciri de valuri violete, trebuie sa-ti marturisesc ca: desi nu ma prapadesc dupa finalul a l\'americain, poezia ta mi-a placut:).

Cred că sexul tău
nici nu va putrezi după moarte,
ci va răsări ca un copac din pământuri
cu influorescențe infiorător de violete,
că vor veni domnisoare de pension la umbra sa
să vorbeasca despre plutirile noastre
de prin alte secole
ca și când nici nu am existat niciodată
0
@nastia-muresanNMnastia muresan
draga anca, roaga-l pe florin sa-ti deschida un cont pe poezie.ro
cred ca iti meriti identitatea pe site.
\'povestea\' este un poem dens, atat de dens incat socurile devin suportabile fara anestezie, nici o tangenta cu stradaniile de a epata ale altora.
as vrea sa te mai citesc, sunt atenta.
cu drag.
0