Poezie
Fotografie voalată*
1 min lectură·
Mediu
nu sunt fotogenice unghiile crabilor
în locul gesturilor inutile
lasă-mă să despic focul în două
mâine vor trece
prin stânga ta flăcări albastre
prin dreapta mea dumnezei de pământ
apoi ne vom ascunde în grotă
eu de tine tu
de cealaltă față a lunii
fiindcă e frig la șapte dimineața
când pescuim stele de mare
pentru micul dejun și bem indiferenți
ceaiul ielelor
când nu vom mai ști cum am tăiat orele
briceagul ne va aminti că suntem
prea bătrâni să mai iubim
tu o țigancă eu
întotdeauna umbra celui din mine
*Inspirată de poezia lui Andu Moldovean, O fotografie veche
în locul gesturilor inutile
lasă-mă să despic focul în două
mâine vor trece
prin stânga ta flăcări albastre
prin dreapta mea dumnezei de pământ
apoi ne vom ascunde în grotă
eu de tine tu
de cealaltă față a lunii
fiindcă e frig la șapte dimineața
când pescuim stele de mare
pentru micul dejun și bem indiferenți
ceaiul ielelor
când nu vom mai ști cum am tăiat orele
briceagul ne va aminti că suntem
prea bătrâni să mai iubim
tu o țigancă eu
întotdeauna umbra celui din mine
*Inspirată de poezia lui Andu Moldovean, O fotografie veche
074.101
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ela Victoria Luca
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Ela Victoria Luca. “Fotografie voalată*.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ela-victoria-luca/poezie/162489/fotografie-voalataComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELHai să stabilim bine personajele în cadru: cred că nu e nici ela, nici andu, nici anduela, nici elandu, e un joc de lumini și umbre, într-un clar de albastru și obscur de pământ, uneori vechi de când lumea grotelor, alteori parcă se adună la focul clipei, ei nici măcar nu își vorbesc adeseori, dar culeg uneori rădăcini de inima ielelor și scriu despre vrutele și nevrutele crabilor. Da, știu la ce simboluri complemenatre te-ai referit, e noaptea întrebărilor noastre, nu? Ne vom răspunde, desigur, cu alte poeme. Pe cuvântul meu devoalat.
Ela
Ela
0
LZAsculta la mine fata, cind cineva mestereste la o mina focul se rupe-n bucati si totul se rupe-n bucati, crabii fug si pestera ramine ( daca ramine) un ultim resfugiu al stelelor de mare. dar din foc nu mai vedem decit focul eventual trace prin dreptul nostru o parte din pamint suficienta sa ne acopere total sau cu aproximatie. nu sufletul.Lunga noapte-a intrebarilor noastre ramine numa neagra si nici o tiganca nu mai are destule carti sa ne ghiceasca ...viitorul?
0
ELȘi așa cum meșterim noi zi și noapte prin mină, prin grotă, aprinzând focuri, năuciți de iele, culegători de fructe de mare, prea bătrâni spre a mai iubi, tot așa ne răvășim umbrele ca să simtă și ele mocnitele flăcări albastre. Mulțam Luana pentru că ai băut ceaiul la hora ielelor noastre. te-ai încadrat bine în decor.
Ela
Ela
0
LZApoi nebunii-s bine asezati oriunde fie-n mina fie-n grota cam unde-i pui, au bricege si -si curata cu ele unghia stringa de la degetul mic, dupa aia -si baga nasu-n mersul crabilor gindindu-se ca doamne fereste mai vine-un om normal sa se-agate si de unghiile lor. Si-n general le plac flacarile albastre. Ard mai rece si nebunilor le e lene sa tot fuga.de-aia le-au murit si dragostele.cine-si mai face de lucru-n zilele noastre c-o \"inima de piatra\"?
0
EKEla, oare nu timpul face si din viata noastra ...la trecerea lui prin noi ... amintiri voalate?
\"când nu vom mai ști cum am tăiat orele
briceagul ne va aminti că suntem
prea bătrâni să mai iubim
tu o țigancă eu
întotdeauna umbra celui din mine\"
citind poemul tau, mi-am amintit de versurile poetului Ion Minulescu
\" in orasul care ploua
de trei ori pe saptamna
un batran si o batrana merg tinandu-se de mână
doua păpusi stricate ,
merg ,tinându-se de mână...\"
cu drag,
erika
\"când nu vom mai ști cum am tăiat orele
briceagul ne va aminti că suntem
prea bătrâni să mai iubim
tu o țigancă eu
întotdeauna umbra celui din mine\"
citind poemul tau, mi-am amintit de versurile poetului Ion Minulescu
\" in orasul care ploua
de trei ori pe saptamna
un batran si o batrana merg tinandu-se de mână
doua păpusi stricate ,
merg ,tinându-se de mână...\"
cu drag,
erika
0
ELMulțumesc pentru revenirea la stările primarem Luanam acolo unde re-naștem.
Erika, timpul? El doar trece, noi rămânem mai mult sau mai puțin voalați. Frumoasă trimitere la Minulescu, trebuie să-i amintim de el și lui Bobadil, nu?
Scuze, răspund atipic de succint, computerul meu a clacat, scriu de pe unde reușesc. :)
Ela
Erika, timpul? El doar trece, noi rămânem mai mult sau mai puțin voalați. Frumoasă trimitere la Minulescu, trebuie să-i amintim de el și lui Bobadil, nu?
Scuze, răspund atipic de succint, computerul meu a clacat, scriu de pe unde reușesc. :)
Ela
0
sper sa am timp sa revin maine.
pana atunci, remarc sfarsitul:
prea bătrâni să mai iubim
tu o țigancă eu întotdeauna
umbra celui din mine
as putea sa pun o intrebare despre 2 simboluri complementare si sa astept un raspuns, dar este prea tarziu, sa te provoc si cine ce s-ar mai putea ghici in ceaiul ala cu iele de mare:)