Opus pentru pian și iarnă imperială

închide pianul e prea devreme
pentru un timp fals
cântă-mi uneori din zăpezi
preludiul iernilor imperiale

Ela, ai reusit sa-mi salvezi ziua! Multumesc.

P.S.: Tu nu mai ai pescarusi?

\"închide pianul e prea devreme
pentru un timp fals
cântă-mi uneori din zăpezi
preludiul iernilor imperiale\"

Poemul tau, Ela, ma intristeaza.. nu stiu cum si de ce. Este un poem trist, discret, dar care te reprezinta. Primul lucru care-mi vine in minte e sa deschid pianul, sa-i cant timpului balada nemuririi, sa-i cer sa stearga acest timp fals, si, in acelasi timp, sa-i cer \" să nu mai iubești în trecut\", oferindu-ti darul prezentului continuu.
Cu drag, Ionut.

Îmi place titlul, poate pentru că și eu aleg titluri lungi. Pare majestic. În poezie, ai tot scris de \"tine\", \"tine\", \"tine\", \"treci\", \"ai trecut\". Îmi place și \"timp fals\", deși poezia sună chiar armonic. Revezi notele în plus.

Carmen, pescărușii mei sunt adormiți, eu scriu de la altă fereastră, atât cât reușesc, fiindcă vinerea asta mi-a făcut \"cioburi\" din windows. E bine că am dat save vinerii tale...

Ionuț, sculptez candele fiindcă atunci când simt frigul dintr-un om, nu mai am decât câtecul lemnului și o anume lumină. Mulțumesc pentru o altă baladă.

intotdeauna cel mai greu mi-a fost sa aleg un titlu
unui text, tu o faci cu o dezinvoltura de zile mari,
si tot asa scrii despre lucruri in aparenta comune,
in scrisul tau cuvintele simple imbraca ideile in matase fosnitoare si desi multe plecari, mult frig, nu e niciodata timpul pentru un cantec fals, mereu ceva se pregateste in iarna ta imperiala,
mereu ceva iubeste ceva canta ceva hoinareste prin
oasele tale in ritm de pian:)

drag Anana

cu ochii închiși și o altă poveste
ieșind din tine
să mă iubești în trecut

Vesnica durere, sa fim iubiti in trecut si din doua crengi ne vom face candela.si la nunta mea...

\"cântă-mi uneori din zăpezi
preludiul iernilor imperiale\"... versuri imperiale!
dealtfel și poema. fără reproș.

Multumesc:
Anana, pentru ca ai inteles ca in mine un titlu, un nume dat are relevanta si ca dincolo de orice traire pe marginea abisurilor exista un cintec, niciodata uitat.

Luana, pentru ca tu ai vazut acea iesire din timp, trairea trecutului din noi, candela aprinsa dupa orice pierdere, chiar si nuntirea in cer. Deosebita privire.

Ioan, pentru ca stii cum cinta zapezile in salonul imperial din castelul viata-moarte si il asculti, oricit de departe-aproape.

Ela

Mulțumesc, în prima strofă tine apare de 2 ori, tu de 2 ori, a trece de 2 ori, e important de ce: sunt 2 timpi, unul firește trecut. Nu am cum schimba asta. De aceea e opus. Doimile aici sunt relevante. Tiltul este în sine un adevăr.

Ela

Imperiul frigului, un intreg suflet acaparat de era glaciala a trecutului... Poezia asta detine o eleganta, o suplete pe care nu le-am mai remarcat de mult, stilul contemporan imi pare, in majoritatea lui, o tropaiala ce cerseste atentie. Iti astept urmatoarele texte, Cosmin.

eu zic ca spectaculos e prolificul Elei, neincetatul . vulcanul care varsa cu intelepciune lava de cuvinte, de sensuri. Aici e un pian, dincolo un Golem, dupa cortina o orchestra repetind Mahler-resurectia, ni se ofera artificii, pop corn, vise de socolata, dantelele Cleopatrei dragoste printre dune, pescarusi volatili, am uitat ceva ? Va veni o vara imperiala, pregatiti umbrelele de soare si inghetata cu gust de lamaie, Ela va fi aici.

În acest imperiu al frigului exiustă lumina candelei, iar mâinele este incert, de aceea clipa atingerii pianului este vitală. E singura pe care o simțim reală. Mulțumesc pentru eleganța comentariului.

Comentariul tău a intrat când îi răspundeam lui Ciprian.
De vulcanul meu sper să fie ferit Pompeiul vostru, nu aș suporta să-l văd ascuns de lavă. Și vara ce va veni mi-ar plăcea să fie campestră sau oceanică. Greu de ales, dar sigur va avea un iunie parizian. Mulțumesc, Adri, fiindcă ai stat de vorbă și cu Golem cât ai ascultat pianul. :)

Ela

Poezia ta imprima o durere apasata, de o frumusete salbatica si ciudata, precum sunetul vioarei din muzica ruseasca (gen Printul Igor de Borodin)...
Te mai citesc.

Încântată să te găsesc aici, la una din poeziile mele de suflet. Sper să găsești ici-colo asemenea \"imperiale\" pe care să le asculți serile. Te mai aștept.

Ela