Poezie
el
egie 1
3 min lectură·
Mediu
există într-adevăr
el
chiar ascuns într-o sinucidere ratată
ca un al treilea război mondial
cu păsări zburând concentrice
și virtual peste lume
căci el imagina exteriorul
ca pe un interior mai ciudat
și chiar încerca
să explice senzația asta
prin teoria cuantică
și principiul de incertitudine
pe care nu dădea doi lei
dar pe care
lua câte o bere
sau un surâs roșind
de domnișoară
nici lucrurilor
nu le acorda decât o vagă importanță
și
nici cafelei tari
cu o jumate de linguriță de zahăr
sau fără
nu
asculta nightwish wagner
și ploaia de vară
îi plăcea ea
nichita
și napoleon bonaparte
și
chiar așa zicea
citise în copilărie love story
aflasem mai târziu
și plânsese la cartea asta
la winnetou
și invitație la vals
uneori se mai îmbăta
cum șade bine unui bărbat
cu mâinile incerte de vin
gâdilând talpa lui Dumnezeu
în care credea în acele momente
cu o gură
peiorând despre munții sacri
ai dacilor
despre fizică modernă
că ar fi cât se poate de tembelă
și cât nu se poate de imbecilă
chiar așa spunea
că logica se aplică doar cuvintelor
care se fut ca niște lesbiene între ele
și calcă în picioare
calcă cu literele încălțate
realitatea
cu o altă gură recitând apoi
poeme de dragoste
dedicate
de fiecare dată ei
cu ultima
vomând în toaleta mea
lucrurile din interiorul său toate
de care se împiedica mai apoi mirat
atunci
avea nenumărate picioare
și tot atâtea drumuri
învârtindu-se melancolice pe pereți
și prefera totuși
să rămână aproximativ nemișcat
privind zâmbitor
undeva departe
sirenele înserând cu glasul lor
valurile
malurile
și
dimineața următoare trecea
pe lângă florăreasa aceea gitană
mustind a tinerețe
prinsă în părul roșu
și fusta păstrând
misterul universului în tremurul
pulpelor ei
a nesfârșite paradisuri molatece
cu trandafiri
răsăriți din pântecul deschis
al pașilor lui absenți
și big bang
el
se enerva întotdeauna
când nu găsea cartea începută
în altă viață
sau viața începută în altă carte
dar nu lovea niciodată lucrurile
cu piciorul
și chiar părea
fericit
lucrurile privindu-l doar
din interiorul său
nu înțelegeau întotdeauna
felul lui de a fi
și începuseră să-l îndrăgească
în ultimul timp
în ultimul spațiu
în care fuseseră exilate
stătea pe balcon
de unde doar el
nu auzea urletele perechii
care se futea în draci deasupra
în Dumnezeu doar
se mai face dragoste în ziua de azi
chiar așa zicea
răzând
și
fuma
fuma seară de seară el
trăgând din țigară secundele
lăsate din seara precedentă
dar nu îi plăceau nici țigările
nici secundele
ea
îi apărea uneori
ca o posibilitate matematică
însă nici matematica
nu îi plăcea
bătrânii olmeci
chiar așa zicea
bătrânii olmeci aveau dreptate
o țineau
ascunsă
în stâncile în care săpau
piramide pentru zeii lor
în trepte
și
ce aș mai putea spune
poate doar
ploile acelea
el
existând
ca într-o sinucidere ratată
ea
având să se nască 100 de ani
mai târziu
083623
0
Nu am reusit ea inteleg de ce \"Stare\" este un text recomandat. Mie mi se parea destul de diferit de marca Florin Bratu. Si chiar daca eu sunt, demodata, si nu pot sa aplaud fiecare vers al tau, sau al Ancai-batranetea bat-o vina:)-stiu nu este o scuza!!!, totusi, in calitate de cititor nevizat, trebuie sa recunosc ca ma bucur de cate ori te citesc asa cum te-am cunoscut:-))).
\"căci el imagina exteriorul/ca pe un interior mai ciudat
și chiar încerca/să explice senzația asta/prin teoria cuantică/și principiul de incertitudine/pe care nu dădea doi lei/dar pe care/lua câte o bere/sau un surâs roșind
de domnișoară.