*****

intre prima si aceasta a nu stiu cata lectura, observ ca strofa a doua a suportat o drastica interventie:), aparand imbogatita cu un sarcasm lejer, si parca... o declamatie foarte categorica.
anyway, mie imi place prima strofa, fiindca inca o data evoca acea \"opera imperfecta\" care suntem si graficul nostru chinuit si etern asimptotic...
sa ne amintim de nichita ( si \"lectia despre cub\")?

\" Se ia o bucata de piatra,
se ciopleste cu dalta de sange,
se lustruieste cu ochiul lui Homer,
se razuieste cu raze,
pana cubul iese perfect.
Dupa aceea se saruta de nenumarate ori cubul
cu gura ta, cu gura altora
si mai ales cu gura infantei.
Dupa aceea se ia un ciocan
si brusc se farama un colt de-al cubului.
Toti, dar absolut toti zice-vor:
- Ce cub perfect ar fi fost acesta
de n-ar fi avut un colt sfaramat ! \"

maria
frumoasa surpriza imi fu lectia aceea despre cub dupa care is al naibii de nebun. de altfel, desi rar citata ca si pusca, imi este una dintre cele mai dragi poezii ale lui nichita.
da. chiar extrem de placuta trecerea ta, ptr care iti multumesc. :)

Mi-a placut intreaga poezie si este asemantoare ca stil cu cealalta. Care? Tot cinci stele merita si asta:))) Imagini dinamice, nonsenuri, ,, evidentul\" , luarea cuvantului ca atare si ,, jocul de-a sensul\". Inca din inceput apare trecerea de la o imagine la alta ( piatra, sculptura, nisipul, clepsidra), apoi persiflarea in a doua strofa, pentru ca sa inchei prin plimbarea cu iubita in magia noptii cu pretextul ca s-au aprins luminile in oras. Acesta-i stilul pe care incep sa mi-l definesc si eu. Incerc de mult sa scriu astfel. Am publicat si eu ceva in genul asta in ultimile poezii, dar mai trebuiesc slefuite, ,,visez încă ideea aceea care să mă transforme în piatră\". Stapanesti insa mai bine stilul acesta si ideile curg mai fluent la tine. Fermecatoare e ironia si trecerea de la un motiv la altul pastrandu-se axa centrala: piatra (care te transforma si care sfaramata e nisip- care poate fi pus in clepsidra), numarul (,,unu la mana, doi la mana, trei la picior\"). As putea comenta pana maine mai ales daca mai spun si esenta sau ce pot eu interpreta. Ideea-i ca merita cinci stele poezia ta.

chiar cinci, nu stiu, nu de alta dar ar deveni hotel de lux :) si nu are decat pretentii de motel. am observat si jocul la tine, mai ales in ultima poezie, unde transformi, via hopuc pocus sau abracadabra, o idee in alta de la poker la sah si inapoi, si nu o faci rau deloc (poate fluenta sau sa spunem asa motivul sufera usor). personal as fi transat acolo cu ideea lui wittgenstein conform caruia unicitatea e tampa si platon a gresit, deci ave multiplicitate. :)
de rest numai bine si ne citim se pare.
multumesc pentru cuvinte si pentru pertinenta analizei (cu care m/ai uimit putin).

Florin, uite așa nu mai pot eu dormi, pentru că visul împietririi mie îmi pare de un dramatism la care nu pot să subscriu decât strict estetic, chiar dacă poartă ideea dăinuirii, chiar dacă îndrăgesc modelul ce distruge oracolele :). Și, ca să-ți transmit și ție senzația mea de apăsare (poate că greutatea nisipului e de vină), îmi imaginez oamenii viitorului care se grăbesc ca și noi să aștepte să trăiască, privind și murmurând dezaprobator :,,Ia uite, a murit cum a trăit :fumând!\" Iar tu îmi vei ierta tristețea care e numai o stare compensată de freamătul viu pe care mi-l provoacă poezia ta, vei ierta pentru că știi: ,,eu cred că unu la mână
n-am făcut nici un pas în afara mea niciodată
de o manieră exclusivistă sunt propriile mele cuvinte
doi la mână există multiple puncte de vedere\".
Ultima strofă vine să lumineze și să împlinească atât ca efect senzitiv, vizual, artistic, cât și ca un balsam emoțional, împletind raționalul cu nevoia de alungare a lui.
Mi-a plăcut mult nebunia (măcar a)luminilor care ,, aleargă zălude pe străzi\".
Eu am vorbit despre stare, despre semnificații au făcut-o ceilalți cititori.
Frumoasă poezie, Florin!
Cu drag,
N.

omul clepsidra desfasurandu-se in 2 sensuri unice: spre viitor si viitorul apropiat,intr-un “spatiu” de la “0” la n dimensiuni???

drag de trecerile voastre.

narcisa
deh. si cu noptile astea eu zic ca nu e bine deloc. multam ptr frumoaselke cuvinte, cat despre distrugerea oracolelor, chiar ar trebui incercat. parnasul s/a cam dus, mai ramane orfeu. nu zic, simpatic de altfel, dar trebuie incercata depasirea. deh poate alte menade :)

carmen
frumos. asta e de folosit. cica prima carte care demonstra posibilitatea a \"n\" dimensiuni, s/a incheiat cu \"ramane totusi valabil euclid\". autorul era rus, dar am un lapsus.

am facut ochii cat cepele (care au crescut anul asta cat ochii). multumesc mult de tot si, no, ce sa mai zic. din al noulea cer se vorbeste cam greu si cam incoerent:)