florin bratu

dar uite aici ca să zic așa
apasă / casă
nevoi / ploi
copii / jucării
alcătuire / simțire
lemne / îndemne
resemnare / pare
trist / exist

mie personal mi se pare puțin penibil. ție chiar nu ți se pare?

\"sunt fericit sunt mulțumit
doamne de ai mei copii
le dau bani le dau averi
fără ei în viață de toate sunt lipsit\"
MANEA SCRISÃ ȘI INTERPRETATÃ DE GUȚA (e posibil să fie însă și adrian, dracu știe)

când a citit primul meu comentari întâmplător, prietena mea a spus că nu sunt sănătos, după ce a citit textul, printre lacrimile de râs a zic că nu sunt totuși deloc un dur. mă crezi sau nu e treaba ta.
baftă multă în cucerirea celor mai înalte piscuri ale poeziei românești de la nichita încoace, hiperbolizându-ți existența în versuri de o prospețime și o naturalețe ce impune deschiderea către o nouă epocă de aur a poeziei românești și chiar mondiale.

P.S. sincer să fiu îs atât de plictisit de texte de genul ăsta, încât nu știu de ce m-am luat tocmai de tine.

atunci când folosesc majuscule (nu obișnuiesc, dar cred că este un caz special) mi se pare că strig și îmi vine în minte faza aia din troia cu HECTOR HECTOR. dar de fapt e o senzație falsă, căci nu poate fi aici vb de ahile, cel mult de don quijote de la mancha.
cred că ultimele mele 7 comentarii enumeră câte o încălcare a regulilor de acordare a steluțelor. dar asta nu schimbă mare lucru. după ce îți trece furia că te-ai simțit înșelat cumva în așteptările proprii, te bușește cumva un râs. și mai ciudat e că senzația pe care o guști e totuși una tristă.
apropo. LA MULȚI ANI. că la faza asta presupun că îs mai citit decât editorii și mai mult decât la propriile mele texte, deci pot spune mai multor persoane LMA.

ceea ce place în acest text potrivit grilei mele de interpretare este tocmai lejeritatea cu care se desfățoară, ceea ce este un câștig evident la nivelul receptării textului.
ups!!!!! dar am spus asta și în primul comentariu. ce redundant sunt! aș mai adăuga că este evident că textul a suferit corecturi, căci tehnica este una vizibilă la nivelul uneo anumite frazări, a unei ritmicități obținută uneori printr-o atentă utilizare a repetiției. senzația de lejeritate însă este un câștig al textului.aici era și corolarul fracturist pe care l-am atașat textului.
tensiunea nu este aruncată direct în schimb în scenă (o fi \"mocnită\" probabil, dar asta nu zic ptr că am argumentat deja). ceea ce ar însemna în concepția mea că este refuzată expunerea nudă a unor sentimentalisme care nu mai pot fi ușor îngurgitate, ea însă apare și însoțește subtil textul. \"noi nu ne vedem decât pe mess de la un timp\" mi se pare totuși un vers mult mai sensibil și mai plin de substanță, plus că mai simplu (nu simplist, clișeu dar nu știu spune altfel) decât bunăoară \"aici unde realizez de ce-am venit dar nu mai stiu de ce sa plec\" cu pretențiile lui de esențialitate. apropo, ÎNAINTE DE DAR LIMBA ROMÂNÃ PROPUNE CA SOLUȚIE O INVENȚIE TERIBILÃ - VIRGULA. poți corecta textul tău.
apropo ce înseamnă totuși esența (cum o mirosi, o fi esență tare etc) și spiritul ei (de unde ideea că la români poezia e nemuritoare, deci are spirit).

bogdan. aș fi fost mai lipsit de ironie dacă nu veneai cu chestiile astea. care ziceai că sunt elementele futuriste în acest text? care e problema dacă textul are elemente de proză și e totuși botezat poezie? iar reținerea referitoare la acceptarea inserțiilor din limbi străine e destul de ternă deja. consideri că dacă pui nume sonore sau cuvinte care trebuie explicate în footnote (scuze, în piciorul paginei am vrut să spun) ești mai trendy?

p.s. îmi pare rău că nu aveai chef de ceartă, dar ai simulat ceva în sensul ăsta și nu ai adus totuși argumente (cu excepția esenței evident). dacă însî fraci abstracție de ironie, poți găsi în spatele ei argumente, deși poate țin de ne-esența poeziei.

primul text are o ritmicitate a lui pe care o invidiez și se apropie de redarea unui ceva, în ciuda banalității temei abordate. tensiunea se dorește concentrată în ultima strofă, acolo unde reușita se datorează aruncătorului de flăcări (care implică pe undeva și o doză de violență, de curățire cu conotațiile imediate etc), deși referitor la mâna invizibilă aș avea rețineri (parcă ar fi din avuția națiunilor a lui smith) - aș fi preferat ceva impersonal mai degrabă.
al doilea text rezolvă din nou ingenios o ecuație asemănătoare (căderea frunzelor, apariția unui nou inel în trunchi etc, pe care se construiște cu diferite mijloace tehnice o amplă metaforă, intelectualizată, cu o doză de ermetism). lucruri bine făcute, cu mână sigură.
dar întrebarea mea este dacă doar atât poate fi suficient?
ce vreau să spun este că se scrie pe linia asta încă de la aristotel și poetica sa (obiectul nu se redă, ci se indică), teoreticianul neoaș care a formulat asta a fost arghezi cu ideea că obiectul poeziei trebuie ocolit (creionale sale sunt o reușită și din punctul ăsta de vedere, ocolirea obiectului fiind dictată de un interior nesigur). însă nu mai sunt sigur că acest lucru mai poate fi actual, modernismul tinzând să renege aceste formule și să încerce alte rezolvări teoretice, uneori asumându-și chiar redarea directă a obiectului. nu știu dacă răsăritul/apusul sau toamna ar trebui să aibe un mai mare impact prin efectele lor (redate artificial printr-o supra-structură, care nu neg, e bine făcută) decât prin însăși propria prezență în text sau dacă verdele (ca să parafrezez puțin) e mai verde pe câmp sau în ochii noștri.

astfel, ca să nu o lungesc prea tare, deși te admir ptr felul sigur de a-ți scrie poemele, de la o vreme am rețineri asupra valabilității premiselor pe care se construiște despre poezie, conceptelor care se află în spatele unui fel de a scrie. și spun direct și sincer asta, ptr că o spun unei persoane la care țin mult.

care, dacă nu ar fi existat nivelul, consider că ar fi trebuit să intre în atelier.

dar
1. calitatea textelor tale este una extrem de discutabilă, chestie care poate fi pusă pe seama subiectivității mele. dar la asta se mai adaugă
2. postări cu greșeli în texte, așa cum se întâmplă aici și într-un alt text, în care citez \"se ridică măestros\" nu există în limba romnână (poate maiestuos). în alt text \"din voluptatea buzelor ființei / care am ales-o pentru totdeauna\" (sic!) - gramatical e \"pe care am ales-o\"
3. majoritatea comentariilor tale, exceptând cele în care răspunzi sub propriile texte, sunt de off-topic.
din aceste motive, consider că textele și comentariile tale nu mai pot intra direct în pagina de site, fără a trece mai întâi printr-un filtru editorial. sper să mă contrazici în postările tale ce vor urma (comentarii și texte) și să recapeți nivelul cât mai repede.

\"din voluptatea buzelor ființei
care am ales-o pentru totdeauna\" (sic!) - gramatical e \"pe care am ales-o\"

am văzut răspunsul în legătură cu castaneda, care am explicat de ce nici nu mă satisface.
aici textul are o anumită savoare, dar el vine dintr-o altă paradigmă, care mie nu îmi spune mare lucru și referitor la care îmi e la fel de greu să îmi argumentez refuzul (căci criteriile unei paradigme în care să mă definesc eu însumi nu îmi sunt foarte clare în cap), cât îmi e de greu să spun că îmi place.
căci textul nu e rău scris, dar nici nu cred că mai reprezintă o eventuală deschidere.
reșineri totuși îmi exprim referitor la înnebunesc nebunii, care se trage prea explicit din nichita, deși stilul salvează sintagma.

ce apreciez eu la tine, in general, este franchetea. pana acum nu am gasit motive de a crede contrariul. insa, cu prea mici exceptii, doar franchetea o apreciez (sper sa nu mi-o iei in nume de rau).

atentie in continuare la texte (mai scapi greseli, in general diacritice lipsa pe ici pe colo) si o pertinenta mai mare in comentarii (cateva sunt mai degraba de off-topic), avand in vedere ca noul nivel iti permite intrarea atat a textelor, cat si a comentariilor, fara a mai trece prin filtrul editorial. bafta.

asta nu imi place, dar accept de data asta.
uite un pont. daca esti critic cu textul si nu cu autorul, de obicei iti permiti sa argumentezi mai putin in comentarii.
cei șapte ani de acasă nu au nici o treabă cu argumentarea.

că saul a fost un curvar notoriu, dar e autorul cântării cântărilor. cred că rimbaud a fost traficantul de carne vie ce scrisese iluminările, iar dostoievski pedofilul genial, schopenhauer un ipocrit care a inventat voluntarismul, iar haiddegger un nazist teribil etc.
a face referiri la posibilele date de caracter ale unui autor e insuficient ptr a argumenta că textul e de atelier.

casă de piatră.

drăguță idee.

am crezut că te-am prins ca fiind .... cripto-estetician :)))
adevărul e că m-aș fi mirat foarte dacă treaba era pe bune.

ptr păreri.
elis, posibil să fie ceva asemănător pe undeva. nu știu
elena, după modernism a mai venit postmodernismul și încă alte câteva.
costin, o să mă gândesc la și-ul acela din final
ionuț, strada a fost drăguță, dar a mai rămas puțin din perioada aceea
dan, cu de la sine sexualitate să fie atunci :D
florin, mie îmi plăcea versul ăla. poate contextul nu îl avantajează. mă gândesc
florina, îmi era dor de tine :). mersi
cluadiu, pe considerente estetice :D mă bucură că mi-a ieșit dorul ăla
victor, tre să mă uit la desene ... :)

acolo unde sunt trei poeți care se gândesc la nichita stănescu, acolo va fi și el ....

cam patetic puțin finalul. de rest o cursivitate bunicică, dar asta doar ca exercițiu. ar fi de tăiat cam jumătate din textul ăsta, cred eu, și nu s-ar pierde nimic din el, dimpotrivă.

bine ai venit și succes păe aici.

dar textele lui carmen pe mine mă gâdilă într-un mod consistent pe la neuroni și mi se pare că în noile ei tendințe, de cvasi-reclamă, să zic așa, colaj (care pare să te prindă totuși cel mai bine), devine și mai închistată decât o știam, în sensul unei esențializări de sorginte ermetică a exprimării (norocul meu a fost că am văzut o emisiune despre lotrec, că altfel eram pierdut.).
aici lait-motivul care schimbă dimensiunea e foarte interesant și dă senzația unor cadre bine delimitate, fără însă de a se infuza de cinematografic.


p.s. aici ai scăpat o conjuncție, carmen \"Cine o ridice piciorul mai sus decât turnul Eiffel\" ..

și argumentasem și de ce, dar comentariul s-a cam evaporat din cauza unor probleme tehnice de ieri.
altfel, îmi e greu și lene să refac întreaga arguemntare de atunci, mă voi rezuma la al doilea text doar.
ceea ce reușește diamandi prin stilul prin care și l-a format, e inserția atât unor elemente cotidiene, cât și a unora care la altcineva ar stârni râsul cel puțin. așa se întâmplă aici cu gama delta (parcă ultimile îs caracteristice copiilor, ceea ce dacă e real e bine folosit în text), care presupun că sunt undele creierului . textul e mișto și pentru modul cum se folosește de rimă și mai ales de ritm ptr a stoarce maxim de efecte.
iar feminismul pe care ți-l reproșează șchiop în altă parte, mie chiar îmi place și cred că se poate valida pe niște direcții noi.

și cam atât, pe scurt, că deja îs invadat de unde beta de câteva minute în șir.

filmul cu atelierul e foarte simplu. un editor a considerat textul slab și l-a trimis la atelier.

pe ici pe colo spațiul public cu cel personal aici. nu poți să bei și să se te sui în mașină. instituția prezidențială presupune anumite reguli. dacă nu îți place nu candida.
în rest ai eseuri interesante în general.