emilian valeriu pal

o frumusete pasnica...

Cu scuze pentru intirziere, multumesc tuturor pentru semnele binevoitoare. Dupa cum spunea cineva, acum e o perioada de lauzie, in care orice autor si-ar dori sa-si recapete volumele tiparite si sa le puna pe foc :).

Oana, multumesc. In ultima vreme mi-a cam lipsit empatia. :)

Multumesc frumos de sugestii si aprecieri. Poate, cu timpul, fragmentele astea isi vor gasi locul intr-un intreg.

Semn de apreciere pentru final si pentru fragmentele astea care dau senzatia de degringolada, dar care mie im produc efectul de oglinda sparta(efect in sens pozitiv) si reconstructie.

Pentru mine textul incepe de la am invatat sa scriu, desi pot intelege si preambulul in logica interioara a autorului. Dar strofa aia face cit toata inlemnirea din final.

Ai perfecta dreptate cu primele strofe. De fapt, textul de fata e compus din doua texte scrise in momente diferite, pentru ca, in ultima perioada, asa imi construiesc postarile: pe secvente pe care le adun in timp si le grupez ca tipografii interioare. Uneori imi iese, dar aici ai subliniat bine: nu era cazul. Aveam si eu dubii daca trebuie sa compilez doua personale diametral opuse, dar parerea ta m-a convins. Multumesc de semn si, mai ales, de pertinenta observatiilor.

Sincer sa fiu m-am oprit pentru prima strofa si mi-am zis ca s-ar putea sa fie un text personal reusit. Si, in opnia mea, ar fi iesit daca ar fi urmat linia din prima parte. Pentru ca, oricit de personal ar fi o scriitura, riscul ca altora sa li se para banal e proportional cu ritmul interior. Da pentru prima strofa, pentru restul, ca cititor spun ca mai trebuie ceva.

Va multumesc frumos pentru lectura si apreciere. Mai in gluma, mai in serios, am decis demult sa-mi incadrez textele la categoria jurnal, pentru ca mi-am zis ca daca o dau in bara cu poezia, as putea fi un lider exemplar intr-un grup de suport(oricare ar fi acesta) :).

multumesc de semn. cu strofa III ai dreptate, aproape toate textele mele sunt construite pe final.

Eu zic, dupa umila mea parere, ca ar trebui sa inregistrati la OSIM "a cincia", ca marca poetica, pentru ca altfel nu va crede nimeni ca asa se scrie corect in limba romana.

textul asta l-am gindit ca pe un fel de ars poetica. e primul si ultimul pentru ca nu prea imi place sa scriu despre cum scriu. in primul rind am vrut sa-mi explic mie de ce scriu, apoi am vrut sa-i raspund cuiva care m-a intrebat, cu o candoare-pe care in alte conditii as fi considerat-o adorabila-, cite poezii am scris pina acum.

si ieri asupra textului, vrind sa spun ceva plauzibil, dar, ca si ieri, si azi pot sa spun doar ca strofa a doua mi s-a infipt in creier.

Ai perfecta dreptate cu exagerarile. Am riscat fortind cosmopolitul pentru discrepanta intre doua orase. Asta nu inseamna ca am si dreptate.

Multumesc frumos de cuvinte si lectura.

ca nu mai pot spune o parere sincera fara ca sustinatorii unui autor sa-i ia apararea. Eu imi mentin punctul de vedere, oricite argumente lingvistice mi s-ar aduce. Pentru ca din punct de vedere tehnic se vede din satelit ca acea constructie scirtie. Nu e prima data cind mi se intimpla pe agonia sa am o parere negativa despre un text iar sustinatorii autorului sa explice probabil mai mult decit ar fi explicat autorul, ca si cum as fi prostul satului si nu inteleg o iota din ceea ce presupun chinurile creatiei. Promit ca data viitoare voi fi numai lapte si miere pentru toti cei care imi vor cere feedback.

genul de cititor care sa incurajez inutil. De aceea nu pot trece peste stingacia versului "ei incep sa se apuce de alte jocuri". Daca ar incepe alte jocuri sau daca s-ar apuca de alte jocuri as mai intelege, dar nu pot sa inteleg redundanta acestui vers venit din partea unui autor care nu scrie de ieri de azi. Si tot din punctual meu de vedere, eu as pastra doar prima strofa, cu versul ultim modificat. Restul imi suna a imitatie din Celelalte Cuvinte.

Din punctul meu de vedere, cred ca textul e un fragmnet din ceva mult mai amplu, pentru ca, de sine statator, nu se sustine prin subiectul abordat. Si chiar daca ar face parte din ceva mai amplu, in opinia mea nu s-ar sustine pentru ca are trei mari carente:
1. Inconsecventa timpurilor verbale. Fluctuatia dintre prezent, imperfect si perfect compus, intre indicativ si conditional optativ dau naratiunii un aer cautat, poticnit, nicidecum o curgere naturala.
2. Abundenta indicatiilor geografice, pe mine, ca cititor, ma fixeaza intr-un spatiu restrins, nu-mi da nicio posibilitate de evadare in spatiu imaginar, iar asta face ca introspectia personajului sa depinda de o locatie stricta, limitata, iar asta face ca personajele sa para limitate. Din punctul meu de vedere, raportarea la realitate trebuie facuta cu mare atentie, pentru ca altfel risti sa cazi intr-o descriere stearpă care nu face altceva decit sa-l enerveze pe cititorul care nu are habar de arealul pe care incerci sa-l descrii. Eu as fi folosit indicatii generecice, fara sa insist prea mult.
3. Limbajul folosit e unul stingaci, spre epatant. Se doreste a fi unul dur, dar nu reuseste decit sa fie comun, stradal, fara veleitati artistice.

Cred ca ar trebui sa revezi serios ultimul vers.

multumesc pentru sugestii si aprecieri. de obicei sunt reticent cind vine vorba de modificari aduse pe text, orice text, pentru ca ori iti iese bine din prima ori nu-ti iese deloc.