hisingen blues

între mirosul de transpirație și cel de mort am ales întotdeauna mirosul de mort îmi tot repetam ce dracu emiliane morții nu mușcă n-au cum să-ți facă rău adu-ți aminte de vremurile în care alergai după accidente și sinucideri apoi te-ntorceai să scrii cît mai repede pentru breaking news-ul online le spuneai tuturor așa cum alcoolicii beau la botul calului tu scrii la botul mortului toți îți plîngeau de milă și-ți spuneau că ai probleme cînd îți vedeau tremurul mîinilor de fapt erai trist mai trist decît un mormînt evreiesc fără nume ce dracu emiliane morții nu mușcă n-ar face rău nici măcar unei muște cel mult o să-ți lipsească o vreme apoi o să-ți aduci aminte de ei speriat că nimeni nu-și aduce aminte de tine mirosul de transpirație m-a făcut totdeauna să vărs mi-a adus aminte ce-nseamnă să fii încă viu: toți bolnavii înfipți în perfuzii ca niște îngeri dializați casele mizere cu oameni în loc de pereți și lapte praf în loc de icoane dar mai mult ca orice mirosul de transpirație al propriului trup după ce oamenii pleacă momentul acela cînd duci genunchii la gură și te faci ghem ca o femeie năucă ce-și pipăie himenul inflamat după ce adoarme bărbatul și vine o zi cînd îți aduci aminte de toate zilele în care credeai că nu se mai poate zîmbești îți spui că dracul nu-i negru e rogvaiv dacă nu te mai doare nu înseamnă că te-ai vindecat ci că poți vorbi despre tine la persoana a doua va fi totul bine îmi spun mi-au rămas nopțile nedormite din morden nopțile strașnice în care între mine și întuneric se lăsa luna plină ca un moment de însingurare între două trupuri după ce-au făcut dragoste