pietà

înainte să moară bunicul nu-mi doream decît ca el să se ducă mai repede cînd îl vedeam cum se zbate pentru ultima bulă de aer sau ultima gură de cod argintiu credeam că dacă ar exista vreun fel de dreptate oamenii drepți s-ar duce discret c-un zâmbet pe buze și un salut sincer ca niște musafiri educați care știu când s-a făcut timpul să plece nu cu gura schimonosită a frică și genunchi îndoiți pentru o ultimă fugă mama-mi spunea să nu mai gîndesc niciodată așa pentru că niciodată nu știm ce-am fi în stare să facem pentru încă o gură de aer pe care n-avem curaj s-o numim ultima probabil că eu mi-aș vine sufletul și aproapele chiar dacă nu am nimic de pierdut mi-e frică de moarte pentru că nu știu dacă vine înainte sau după tot ce mi-a fost dat să trăiesc așa că pe toate drumurile ne batem cu pumnul în piept că sîntem vii dar nu facem altceva decît să ne agățăm de oameni și locuri ca niște crabi de Kamchatka de gura capcanei