Am chef de o stricată - gândea John.

John tot stătuse pe bancheta din spate, vizibil deranjat că trebuie să meargă la secție. Își tot mișcase picioarele în jur și nu își găsea locul. Polițistul care îl duce nu pare să observe aceste amănunte, probabil din vina celorlalți soferi, în București nu ai timp să te uiți la pasageri cînd gonești de nebun pe străzile aglomerate. Polițistul nu este foarte bun. A luat calea cea mai lungă până la Secție. Biroul Doctorului era pe strada Declamării, în Voluntari. Este o văgăună unde numai începătorii își încep activitatea, de orice tip. Zi numele drogului, activității sau a târfei care o vrei, o vei găsi acolo. Așa și doctorul. Considerat "adept" de colegii săi în domeniu, a primit văgăuna aia. Adevărul este că a avut multe pile si o notorietate mai mare decât a președintelui. Toate au o limită însă iar în domeniu nu a reușit să pornească de sus. Din Voluntari, a pornit de pe strada Declamării pe strada Slovei, ajungând pe șoseaua Colentina (sau drumul European 60 și 85). Pesemne, merge în Centru. "Poate că într-adevăr acolo este secția, acolo trebuie să fiu dus." John avea suspiciunile sale, să nu cumva să fie în legătură cu crima care a săvârșit-o acum 3 săptâmâni. "Nu are cum, nu era în Centru, nici pe-aproape. Dar dacă...." Ajunși pe bulevardul Carol I, polițistul a mers tot înainte, deci a luat-o la dreapta, până la Teatrul Foarte Mic. Când a văzut John, și-a spus "Mai apuc să văd Universitatea până la urmă. Să am o amintire, înainte de a fi închis." Când și-a terminat acest gând, ajunseseră la Teatrul Foarte Mic. Polițistul s-a uitat fix in ochii lui prin oglinda retrovizoare, parcă așteptând momentul ăsta. A luat-o la stânga și a intrat pe strada Caimatei, oprind in față la Montaj Parchet. Se dă jos polițistul. - Dă-te jos. John se conformează, nu are de ales. E prea confuz. Și îi e frică. Se uită la polițist încontinuu, ceva pare familiar la el dar John nu își dă seama ce anume... Or fi fost împreună la un moment dat? Polițistul nu își clintește privirea de la el. - Ai ajuns la destinație, aici te las. John a rămas în pană absolută. -Cum? - Nu vei fi dus la secție. Nu are rost. Avem deja în custodie cea care a săvârșit crima, tu nu ești important. Tonul acesta pe care îl ia polițistul este unul mult prea personal. Mult prea familiar, față de un străin complet. John cugetă că este o persoană din trecutul lui, dar cine? - Îmi vorbești de parcă m-ai cunoaște... cine ești, cum te cheamă? John a apucat să întrebe asta, era destul de călcat pe nervi acuma cu remarca precedentă. Tupeu a prins, avea nevoie de răspunsuri urgent oricum. Ceva nu era bine, era panică pe capul lui. Se simțea bine că numai merge la secție dar ceva per total nu se simțea bine. Felul în care se uita polițistul la el, cum i s-a adresat. Adevărul este că majoritatea polițiștilor nu știu să lege două fraze, se ascund de insigne si de "Tatăl Nostru" a lor, legea și așa abuzează. Majoritatea polițiștilor sau sticleților dacă vreți, te iau la palme daca te uiți cruciș la ei numai. Dar acesta este mult diferit față de restul. - O zi bună să ai John. După ce a spus polițistul asta, se urcă înapoi în mașină și pleacă, lăsându-l pe John în față la Montaj Parchet. Stă 5 minute în față, fără nici un gest, nici o mimică. După timpul ăla, spune un dumnezeii măsii printre dinți și pornește spre Teatrul Foarte Mic să ia un autobuz sau troleu...sau un taxi. Are nevoie de câteva beri și apoi câteva beri în plus. Se pare că cineva îl ferește, îl ascunde. El a plecat de azi dimineață la biroul doctorului pentru a-și da jos piatra de pe inimă, pentru a mărturisi, pentru a fi relaxat din nou. Dar acum are mai multe întrebări și nici un răspuns. Numai are nimic de făcut decât să își găsească o stricată pe ziua de astăzi, să bea, să se facă muci pentru că numai are ce să pățească. Comă alcoolică? Un fleac. Herpes sau SIDA? Făcea în mititica, vrând-nevrând, când i-o trăgeau poponarii și labarii în cur și-n gură, plină sculamentele de smegmă. că unde ai văzut duș acceptabil în închisorile din România din anii 90? Nicăieri, mai bine stăteai murdar. Făceai duș acolo, mureai două nopți mai târziu. Nu, avea de gând să găseasca pe una, să o fută de o îndoaie, să plece iar apoi să meargă la secție și să mărturisească totul. Ciudat, se gândea la Jade acuma, așteptând autobuzul. La cracii ei, la părul ei, mai ales la buzele acelea albastre. Ce i-ar fi plăcut dacă o săruta când avea ocazia, în nebuneala lui. De ce se gândește la ea acuma? E la secție, nu are rost. Scuipă o flegmă și urcă în autobuz. Pornește spre universitate, are chef de o studentă.