Poezie
dragoste (cu zimți)
din: "Doi oameni într-o poză", Editura Limes, Cluj, 2015
1 min lectură·
Mediu
acum știu că toate drumurile
sînt corecte atîta timp cît mergi
și greșite cînd te oprești
dar atunci
mă încăpățînam să cred
că aveam o alegere de făcut
nu vroiam, de exemplu
să dansăm sub apă
unde părul se desface la nesfîrșit,
oameni cu pielea verde și fața încremenită de fericire
oase zgîriate pe toate părțile de nisip ca de hiene
și cuvinte puține
ducîndu-se spre suprafață ca bondarii în cer
eu vroiam să avem viața pămîntenilor
plină, în principal, de uimire
viața pămîntenilor:
cum se face că după ce cauți ceva în trei sertare ești epuizată
și nu ești foarte sigură dacă farfuria mică
se așază peste cea mare sau invers
dar poți să dansezi două ore
cu atîta plăcere și cu atîta precizie
marea e corectă atîta timp cît te scufunzi
asta vroiam, să te văd întorcîndu-te la masă
și zicînd ce dragă, dacă nu te distrezi tu, vrei să nu
mă distrez nici eu
ce vină am eu că tu ești mereu cu capsa pusă și…
iar eu să-ți sorb cuvintele zîmbind uimit
plin de o pașnică bucurie.
064.879
0
