Adagietto - Lansare de carte

În ultima zi de Bookfest, duminică 5 iunie 2016, 15:00, se lansează volumul meu de poezii “Adagietto”, la standul editurilor Hecate & frACTalia (Pavilionul C4-C5). Cu aceeași ocazie se lansează și cartea de eseuri a lui Felix Nicolau, “Only Connect – A passage from Modernism to Postmodernism”. Vor vorbi autorii, Ciprian Măceșaru, Miki Vieru și Chris Tănăsescu. Moderator: Adina Uzunu. Cam astea sînt straiele tehnice ale știrii. Din ele nu reiese deloc cît a lucrat Oana Ispir la copertă, sau Adina Uzunu la carte ca redactor, sau Andra Rotaru și Iulia Militaru la tot ce ține de noua editură, FrACTalia, o editură care e profesionistă încă din scutece. Toți oamenii care fac azi să apară cărți de poezie, ca și cei care din pură solidaritate cu literatura, vin să vorbească la lansări sau scriu despre cărțile de poezie, au îndrăzneala de a face ceva în numele frumuseții și încredere în faptul că cititorii de poezie nu se predau. Critica despre ”Adagietto” (Ed. FrACTalia, 2016): Bogdan Crețu: ”Lansat în ultimii ani ca prozator, lansat la edituri importante și bine primit de critica literară, Cătălin Pavel dă acum lovitura și în poezie. Adagietto mizează nu pe tensiune lirică acumulată, ci pe ruptură: aglomerând evenimente, detalii, consemnări grăbite, confesiuni, autorul știe să creeze contraste și breșe în care se ascunde un sens mai adânc. Cititorul trebuie să știe să extragă, din aceste fante, miezul profund uman; să caute, altfel spus, slăbiciunea, contradicția care umanizează și care se ascunde într-o retorică de multe ori debordantă, cu un înscenat aspect de verbiaj. Cultivând sau mimând mai multe tipuri de discurs, mizând adesea pe poemul amplu, ritmat, sincopat, epic, asumându-și deschis reperele livrești, poezia lui Cătălin Pavel este o reinventare melancolică a memoriei, o renovare a trecutului, în mai mare măsură decât o inventariere a prezentului. Poezie de dragoste în esența ei, biografistă doar în aparență, dintr-o cochetărie autoironică, ea atrage atenția asupra unui autor cu mari disponibilități stilistice, cu personalitate distinctă, care, deși a asimilat poezia ultimilor ani, nu își pleacă genunchiul în fața tiraniei nici unui model.” Felix Nicolau: ”Köstebek și Scagliosi discută absent și cu amărăciune în texte solide, cu un fals aer anecdotic. ”Povestirea” se alcătuiește din rafale de remarci, observații și imagini visate, astfel că ochiul n-are timp să clipocească la lectură, dar nici nu se obrintește; pentru că ritmul și amintirile sînt combinate cu viziuni și observații ingenioase. Într-adevăr, impresia este că te-ai logat pe mercador și ai totul la dispoziție, numai simțurile și inteligența să te țină. Totul este atît de aproape, atît de palpabil, dar și atît de haotic, ca la revenirea dintr-o amnezie pusă pe feste. Mai presus de orice, maturitatea poetului se observă în felul în care este capabil să absoarbă mai multe straturi de lumi și vremuri în scrisul lui, fără ca să alunece în manierism, snobism sau prețiozitate. Ba din contră, efectul total este incitant – căci întemeiat pe agere efecte parțiale, de parcurs.”