cîteva lucruri care-mi lipsesc azi

mirosul discret de old spice care-mi aduce aminte de primul meu bărbierit: era zi de apă caldă la noi în cămin spălam șosete în baia comună și mă uitam pe furiș cum cei de-a 12-a plimbau pămătuful pe toată pielea cînd am atins prima dată obrajii cu lama am făcut-o mai mult să mă admire cei de-o vîrstă cu mine să mi se spună pe nume ca unui bărbat să mi se strîngă mîna ca unui bărbat și în general să capete importanță ceea ce spun ca toți bărbații așteptam ca dintr-o dată să se schimbe totul să pot bea țuică dintr-o înghițitură să mi se nască o fetiță pe care s-o numesc briseis ai mei să mă cheme cînd e nevoie de mine nimic din toate acestea nu s-a întîmplat doar puful de pe obraji a devenit mai des și mai aspru soarele orbitor din chamonix mirosul de ulei ars care-ți tăia mațele și zumzetul unui ford galaxy ca mormăitul unui duhovnic încercam să fac pe deșteptul arătîndu-le celorlalți care e vîrful mont blanc așa cum văzusem în poze mai tîrziu am aflat că vîrful era exact în direcția opusă nopțile petrecute cu fruntea lipită de fereastra unui vagon restaurant în care mă căinam că nu mi-a ieșit niciun plan credeam că oamenii vor rămîne lîngă mine tot timpul așa cum priam nebunul credea că troia nu va cădea niciodată și tot ca priam nebunul care se ruga de ahile să-i dea înapoi trupul lui hector orbecăiam prin orașe prefăcute-n benzinării cerșind măcar urme de oameni să le pot duce acasă diminețile mohorîte din londra cînd ploaia măruntă te sîcîia ca un discurs laburist în camera lorzilor și frate-tu care-ți rula țigări înainte să plece la muncă cu răbdarea cuvenită celui mai mic frate grimm cafeaua băută în locuri necunoscute în care nu credeam c-o s-ajung cu bucuria unui copil care-a ieșit de la școală taxiurile chemate în miez de noapte să te ducă la gară în timp ce-ți imaginezi că ești soldatul parizian în drum spre marna cînd stai prea mult într-un loc locul acesta capătă forma ta patul apartamentul străzile oamenii podurile bancomatele toate sunt după chipul și asemănarea ta ușor ușor începi să crezi că dincolo de tine nu mai există și altceva cărțile foșnitoare cu mici animale și maya cu ochii mari ca promisiunea unui nou soare după ce se va fi stins cel care există deja trupul lui elis lipit de trupul meu ca pămîntul reavăn de tălpi oboseala bolnăvicioasă care mă cuprindea înspre dimineață cînd îi spuneam femeie e timpul să intri în mine ca într-o arcă alege cîteva lucruri pe care ai vrea să le iei din lumea aceasta pentru că de-acum înainte dragostea mea ne va ține loc de uscat serile dinspre primăvară spre vară cînd lumina zilei se prelungea leneș ca laptele dintr-un uger frămîntat în mîini de bunica în timp ce șoptea adu-ți aminte o preablîndă fecioară marie pe atunci învățam să înot să merg pe bicicletă și alte lucruri pe care alții spuneau că nu le voi uita niciodată n-a fost nimeni să mă învețe că devenim gesturi repetitive dacă știm totul iar memoria și uitarea sunt fețele unui argint pe care-l primim în schimbul aproapelui după ce ne oprim din creștere