Mediu
am înțeles în cele din urmă:
scriu din lașitate
lașitatea învinsului devenit prizonier de război
care-și trădează aproapele să-și salveze pielea
nu cred în gesturi mărețe
sau în lupte copilărești pentru principii
nici măcar dumnezeu nu mai cere să-ți dai viața
în numele lui
să mor pentru el e ca și cum
aș lua numele său în zadar
dacă ceea ce fac
nu schimbă pe nimeni
032.792
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 66
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “cu sinceritate, emil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/jurnal/14064238/cu-sinceritate-emilComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EPtextul asta l-am gindit ca pe un fel de ars poetica. e primul si ultimul pentru ca nu prea imi place sa scriu despre cum scriu. in primul rind am vrut sa-mi explic mie de ce scriu, apoi am vrut sa-i raspund cuiva care m-a intrebat, cu o candoare-pe care in alte conditii as fi considerat-o adorabila-, cite poezii am scris pina acum.
0
VMașa am vrut să îmi intitulez scurtul comentariu; dar, apoi, am recitit și mi-am spus că nu este un text despre cum scriem, ci despre cum trăim; desigur, dacă întrebarea persoanei respective este strict cantitativă, nu cred că merita exercițiul răspunsului; dar, dacă sensul este unul calitativ, ar fi o întrebare la care merită să ne gândim oricare dintre noi.
0
text "spovedanie"; dar o spovedanie săvârșită, așa cum reiese din text, în situație limită; iar acest gen de întoarcere către sine nu cred că este revelator, ci pur și simplu conjunctural; revelatorul (atunci când nu survine prin har) are nevoie de timp; așa cred, sufletul trebuie înțeles zi de zi; cum un părinte are nevoie să-și înțeleagă propriul copil; dar pe cine înțelegem de fapt, dacă ajuns la maturitate copilul este așa cum l-am educat? de aceea întrebarea care se pune nu este dacă noi suntem aceiași părinți, ci dacă (mai) suntem aceiași oameni; nimic nu putem schimba fără a ne schimba noi înșine.