Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

apostatului i se arată albul ochilor

1 min lectură·
Mediu
alt martie m-a prins din urmă și
în loc de flori
natura se îmbracă în zăpadă
ai crede că de scârba oamenilor dumnezeu
pe sine s-a orbit
să nu-i mai vadă
de ce-ați mânjit de-a valma cerul cu biserici?
sinistre închisori
ospicii
dincolo de gratii
artiștii siluiesc imaginar toți trecătorii
am învățat să scriu din dorința de a-mi scrijeli
numele pe coada din lemn de corn a hârlețului
cu care nebunul satului
mai bătrân decât toți fiind
săpa gropile tuturor pe de pomană
într-o dimineață de duminică a plecat
și nu s-a mai întors
spun unii că ar mai trăi și astăzi
la gândul acesta vocea îmi sună fals incoerent
ca și cum aș da să vorbesc omenește dar încă
nu am înțeles literele
înlemnesc
și tot ce pot spera este că mă voi preschimba
în unealtă
076.244
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
137
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Munteanu. “apostatului i se arată albul ochilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/14066771/apostatului-i-se-arata-albul-ochilor

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ioan-barbIBIoan Barb
Un poem de apreciat. A doua strofă nu se ridică la nivelul celorlalte. Cred că excluderea acesteia ar fi un plus. Dar este doar o opinie.
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
ceva (mic, ex. 2) + ceva (mic, ex. 2) (poate fi) = ceva (mare, ex. 5) - ceva (mic, ex. 1).

acum, dacă s2 nu se ridică la nivelul celorlalte, posibil ca s1... 3, 4, 5 să se coboare la nivelul acesteia.


nu e așa simplu de apreciat cum pare :)



mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.
0
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Pentru mine textul incepe de la am invatat sa scriu, desi pot intelege si preambulul in logica interioara a autorului. Dar strofa aia face cit toata inlemnirea din final.
0
TNtea nicolescu
Nu mi se pare nimic in plus nimic in minus.
Un asemenea scrasnet nu poate fi decat rezultanta unei introspectii feroce.
Si e un amar greu acceptat aici: "de ce-ați mânjit de-a valma cerul cu biserici?"si preambulul al acestui final ( de exceptie poetica):"înlemnesc
și tot ce pot spera este că mă voi preschimba
în unealtă"

Nu pot renunta la poezia ta, Vasile ( chiar daca imbatranesc)
Tea
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu
(desigur, dacă poate fi considerat astfel) există două tipuri de poezie: i) poezie conținută de text; și ii) poezia conținută de receptor; prin urmare, e normal ca ea să înceapă de unde începe sau de acolo de unde consideră lectorul; bine că reușește să pornească înainte de a o lăsa bateria... :).


nici eu nu pot renunța la ea, doamnă, deși din ce în ce mai des mă bate gândul să (nici mie nu îmi ninge doar iarna...).



vă mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre; și pentru cuvinte.
0
Distincție acordată
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
o întrebare pictată - dacă pot spune așa, pentru că de câte ori am citit am văzut acea imagine a unei pânze - cerul, pe care se pictează "de-a valma" - reușit aici, contrar sensului natural...

și tot asta, și mai ales ceea ce urmează, mă trimite la o afirmație a lui Picasso: "Oamenii încep aproape întotdeauna prin a nu înțelege." - găsim oare explicații pentru câte se petrec în viață?!

și totuși, sperăm ceva, cumva, dintr-un dat.

"artiștii siluiesc imaginar toți trecătorii"!
0
@vasile-munteanuVMVasile Munteanu

cam aceasta e poezia; apoi vin toate celelalte (ordine aleatorie): teologia, filozofia, matematica șamd.


tocmai când mă obișnuisem că fuge lumea de mine ca de tămâie... :).



mulțumesc.
0