miezul credinței mele e doar o troiță în câmp deschis în care noi ne iubim din aburii respirației noastre se naște Dumnezeu
ne mângâie frunțile așa cum degetele mele îți răsfiră părul intrată în
frig. fără zăpadă. ceai cald. inima desenată pe geam. inima din piept. inima unui animal încolțit. inima vulpii pe care am lovit-o într-o seară cu mașina.
acasă nu e nimeni. nu mă aud decât cum
lumea începe la capătului unei scări. două uși închise în spatele meu, pereții miros a moarte. întorc instinctiv capul de cîteva ori am senzația că cineva mă va bate pe umăr. tremur și asta se
Cel mai frumos poem
e zâmbetul tău vibrând argintiu
în scoicile încătușate
de nesfârșita lumină a mareelor
e zenitul ochilor tăi căzut pradă amurgului
care învie penele smulse ale
cât de frumoasă ești! spuse el îmi timp ce mâinile lui îmi deschideau sternul
intrau adânc se scufundau se întindeau niciodată nu l-am văzut
atât de aproape
ca o naștere trupul meu despicat fața mea
în ziua aceea am dansat cocoțată pe coapsele tale. nu mă auzeai șoptindu-ți. brațul tău mă frângea ca pe o umbră desprinsă de trunchi. ne uneam undeva la jumătate și asta era suficient.
închid
ești un balon de săpun. te umfli de fiecare dată când agit sticla. umbli aiurit după ce îmi așez chipul în lupa imensă prin care mă privesc. diformi amândoi. de data asta depinzi tu de plămânii mei.
o săgeată din oameni adună norii într-un singur punct. de acolo ne începem.
tu pășești înăuntru. garsoniera se transformă în mansardă pereții capătă scoarță. în ea ne ascundem. privim apusul
nu îmi e teamă
îți ascult respirația
degetele mele de fetiță se strâng
cu urechea lipită de pieptul tău
nu mai găsesc inima noastră
înăuntru femeia ta înaltă și slabă
se arcuiește
locuim într-un lift
pereții lui ne intră în carne
aerul e oglinda în care ne reflectăm unul pe celalalt cablurile ne leagă mâinile
ne privim suspendați între etaje
un echilibru fără drumuri
sunt încă fetiță cu nasul lipit de fereastra rece care își privește tatăl plecând geamul se aburește deși pare că nu mai respir...
sunt o fetiță. dau cu mana pe sticlă, lumina își face loc în
câteodată mă închipui
înger
nu mă pot ridica
din noroaie
de aripile uriașe
ca domnul foarte bătrân
a lui Marquez
atunci mă învârt pe loc
penele mele
acoperă
pământul
mă
tăcem
tăcem
tăcem
tăcerea ne crestează ochiul dintre toate amintirile rămâne doar
sala de cinematograf prin care alergam desculți
mi-e teamă să traversez fără tine de mână
când nu te
apoi am închis ochii
inventar
mâinile mele dincolo de zid o ușă de sticlă în spatele tuturor un țipăt
cel mai bine îmi e sub apă deschid gura din durerile mele rămâne doar moartea
așadar
eu am un
frânturi
o bancă în văzul lumii
răsfoiesc cartea aștept
soarele mă desface ca pe
castana
necoaptă pe care am cules-o de pe balconul nostru
te-ai îmbufnat
după câteva zile miezul ei era un iris
în brațele tale
îmi trosnește fiecare os
ca un vreasc uscat
vreau să tac
să îmi coși ochii înăuntru
nu-mi lăsa mâna căzută
peste marginea patului
reașază-mă
după trupul tău
tu
Sub pielea mea e scufundată Atlantida
și doar un singur astronom
care rotește Luna și spumează
valurile mareelor sparte în ochiul negru
numără pe degete aure sfâșierilor
ca și când inima
cântecul
un tramvai în care locurile noastre sunt ocupate. îmi înghesui mâna în a ta ca un copil care tânjește după uterul mamei. cealaltă îngheață pe bară. vocile noastre au fost perforate. așa
cobor la minimarket
mă întind după o cutie de lapte
o alta cade
laptele îmi curge pe ghete
o apă vâscoasă care mă înghite
plătesc totul
iar bărbat care îți seamănă
dă cu mopul în urma mea
viața mea nu este o ecuație matematică în care tu îmi înmulțești nefericirile. nu mă poți extrage ca pe un stomac în care colcăi. sunt un puroi. vindec, dar am gust înecăcios.tot ce atinge palmea mea
o rătăcire. o spaimă mare. mâinile noastre unele în altele. un strat de zăpadă care acoperă un alt strat de zăpadă. am știut că dimineața e tot mai aproape. tot mai aproape. dar nu s-a întâmplat
pielea îmi e un noroi crăpat. nu se vede umbra niciunui deget. nicio salivă nu-mi lucește pe șira spinării. sub coastele mele fac dragoste depărtările.
ghemuit mă visezi visul unui vis. sângele
EI