abia acum pot să vorbesc despre tine
abia acum pot să vorbesc despre tine a c u m e aproape un an de când ești miezul pământului iar trupul meu e un mormânt în care îmi țin ascunsă inima m-am întors aici unde oamenii își lasă
EIelis ioanpoem în care închidem lumina și tu mă cuprinzi
visez obsesiv că o să am un accident și nu o să apuc să-ți spun nimic din toate astea // sub camera noastră se întinde orașul și vuietul acoperă străzile oamenii umblă buimaci strigându-se unul pe
EIelis ioandimineața telefonul meu se luminează. nu sună nimeni oricum.
spune-mi ceva despre tine. ceva ce nu știu. când mi-ai spus că ești foarte trist am încercat să îți organizez o petrecere. nu trebuia să fii mai bine. am fi băut vin cu scorțișoară și am fi privit
EIelis ioanoricum e bine
o rătăcire. o spaimă mare. mâinile noastre unele în altele. un strat de zăpadă care acoperă un alt strat de zăpadă. am știut că dimineața e tot mai aproape. tot mai aproape. dar nu s-a întâmplat
EIelis ioanbig jumps
nu înțeleg ce îmi spui vocea ta învăluie camera o ninsoare într-un glob de cristal zăpada se așterne nefiresc de încet tremur așa cum un pește se zbate înainte să moară într-o zi
EIelis ioandumnezeu frige pește la mine în bucătărie
sunt încă fetiță cu nasul lipit de fereastra rece care își privește tatăl plecând geamul se aburește deși pare că nu mai respir... sunt o fetiță. dau cu mana pe sticlă, lumina își face loc în
EIelis ioanjurnal de ultimă zi
frig. fără zăpadă. ceai cald. inima desenată pe geam. inima din piept. inima unui animal încolțit. inima vulpii pe care am lovit-o într-o seară cu mașina. acasă nu e nimeni. nu mă aud decât cum
EIelis ioansimți?!
de câteva zile te privesc. ..oamenii mă țin strâns de ambele mâini. încerc să îți vorbesc. sunetele sunt niște baloane de aer care ies repede la suprafață pe măsură ce inima îmi bate mai tare.
EIelis ioanbine că nu m-a văzut nimeni
spune-mi ceva despre tine într-o zi am auzit o muzică și am dansat. eram in mijlocul străzii și lumea ne privea. apoi am uitat. și altceva? unde locuiești? acolo unde sunetele trec dincolo de
EIelis ioanbad time for a good story
photo/elis ioan
EIelis ioanîmi e atât de dor că lumea e o cutie de chibrituri în care mă ascund
cobor la minimarket mă întind după o cutie de lapte o alta cade laptele îmi curge pe ghete o apă vâscoasă care mă înghite plătesc totul iar bărbat care îți seamănă dă cu mopul în urma mea
EIelis ioancafé noir
click: cafe noir la început mi-a fost teamă lăsam în spate lumea de cărămidă locul meu privirea ta întoarsă iubirea noastră o urmă de cretă un joc de copii spre care un alt ochi
EIelis ioanofertă specială
facem alei prin inimile noastre. zăpada nu ne acoperă. e mai simplu așa. am mâinile degerate. când ninge sunt un om de zăpadă prin care tu îți croiești drum. inima mea e un fulg drumuri paralele.
EIelis ioanfără inimă nu te pot vedea
nu îmi e teamă îți ascult respirația degetele mele de fetiță se strâng cu urechea lipită de pieptul tău nu mai găsesc inima noastră înăuntru femeia ta înaltă și slabă se arcuiește
EIelis ioanzâmbesc ca un om cu lobotomie
iubirea mea e o pasăre care moare nu mai vede nimic îmi lipesc obrazul de chipul tău imi doresc să fie simplu baloane albe se sparg pe cer nu aud zgomotul mii de pusti trag spre inima
EIelis ioaniubirea e un călăreț fără inimă
inimile noastre sunt doi copii care fură mere alergăm ne prindem unul de celălalt ca peștii în plasă abia acum știu respirația este primul semn că nu vom supraviețui ne-au
EIelis ioantimpul meu se măsoară înainte și după tine ca după Hristos
nu mă recunosc decât cu tine de mână plimbările noastre ridicau zăpezile de o parte și de alta a drumului mâna ta îmi atingea buzele tremuram amândoi atunci am văzut pentru prima oară flori de
EIelis ioantotul e simplu ca toamna asta în care știm
frânturi o bancă în văzul lumii răsfoiesc cartea aștept soarele mă desface ca pe castana necoaptă pe care am cules-o de pe balconul nostru te-ai îmbufnat după câteva zile miezul ei era un iris
EIelis ioanvoci perforate
cântecul un tramvai în care locurile noastre sunt ocupate. îmi înghesui mâna în a ta ca un copil care tânjește după uterul mamei. cealaltă îngheață pe bară. vocile noastre au fost perforate. așa
EIelis ioanwhite forest
tăcem tăcem tăcem tăcerea ne crestează ochiul dintre toate amintirile rămâne doar sala de cinematograf prin care alergam desculți mi-e teamă să traversez fără tine de mână când nu te
EIelis ioancând văd filme de dragoste cu eroi care mor mă gândesc la tine
deschid ochii diminețile sunt din ce în ce mai lungi mi-a trebuit prea mult timp ca să aflu că nu sunt o femeie frumoasă inima mi-a rămas la locul accidentului când merg cu trenul îți
EIelis ioanurme
noi suntem vidul. dorm într-un sfert de pat. e partea mea de singurătate. un pat mare în care nu am avut niciodată vreo plăcere. nici măcar pe aceea a somnului. cu visele noastre am făcut mai
EIelis ioankhamoro și baloane de săpun
ești un balon de săpun. te umfli de fiecare dată când agit sticla. umbli aiurit după ce îmi așez chipul în lupa imensă prin care mă privesc. diformi amândoi. de data asta depinzi tu de plămânii mei.
EIelis ioandespre cum am
în brațele tale îmi trosnește fiecare os ca un vreasc uscat vreau să tac să îmi coși ochii înăuntru nu-mi lăsa mâna căzută peste marginea patului reașază-mă după trupul tău tu
EIelis ioan