voci perforate

aleg zborul, cantecul si apoi iubirea aici si oriunde. mi-a placut. nu te intreb de titlu, fiindca ai stiut de ce il alegi. cred ca s-a strecurat o greseala \"când în palmele ai doar jumătate\". sa fie doar in palme?

multumesc pentru \'neintrebari\', stiu ca poti gasi singur, raspunsul tau :). da, e doar palme.

primele paragrafe te definesc. ultimul prea este tip \"dicționar\", mi-ar fi plăcut să nu te lași prinsă în definiții poetice ale dragostei, ci să păstrezi stilul din paragrafele anterioare. și mă gândeam cum ar fi fost fără \"titluri\", doar cu puncte de legătură între ele, o legătură cumva invizibilă sau vizibilă de fiecare cititor în felul lui, astfel încât autorul să fie descoperit, nu expus. ce zici?

Ela

Rânduri, „aripi atât de mari”, pline de sensibilitate.
Ce pot sa adaug. Altii, mai buni, au spus esentialul, inaintea mea.
M-a impresionat “iubirea e ușa deschisă”.

Cu respect
Doru Emanuel

ela,
multumesc pentru semne. îmi lipseai, chiar zilele astea te reciteam aici sau aiurea, fiind cumva liantul meu către mine.

initial, ultimul fragment era
\"iubirea e un pui de câine care doarme afară
dar vine o dimineață când în palme ai doar jumătate din masa de prânz furată
iar prin ușa deschisă auzi doar cuțitele

ascuțindu-se\"

și tocmai pt că așa ar fi fost prea mult eu, m-am simțit dezgolită crud - și evident perspectiva e personală - am închis cu această \"altfel de definire\", gândindu-mă că scoțând \"iubirea\" aceea obsesivă - poți găsi altceva, ca cititor. sau poate nu.

poate și aici ai văzut cel mai bine unde și cum mă definesc. și m-am obișnuit cu asta la tine.


Doru Emanuel,
tu ai o magie aparte în a povesti, și ai cules partea luminoasă a iubirii. Nu sunt alții mai buni, sunt doar alții :) ochiul și inima sunt ale tale. îți mulțumesc mult

așa cum ai scris inițial, personal, consider că e mult mai reușit dpv literar. chiar dacă schimbi sau ba, eu aleg varianta pe care ai postat-o în comentariu. mulțam că mi s-a confirmat intuiția că acel paragraf din text era altfel atunci când ai scris din tine, ca autor reflectat în el însuși și în oglinda lumii celuilalt.

Ela

poate pentru unitatea poemei, poate nu...la un moment dat, când voi putea, voi reveni la forma inițială a ultimului fragment.

până atunci, mă bucur că ești aici

Foarte fain, Elis. De ce nu publici volume cu poezii de poezii din astea? Ține-o tot așa!

nu e pe listă :) multam, anghele.

si ce e și iubirea asta de care vorbesc toți?

pana la urma \"iubirea e ușa deschisă prin care auzi cuțitele ascuțindu-se\".
\"plain\' warden to your soul; / you are locked in a prison of your own devise. / And you can\'t believe what it does to me to see you crayon\'.\"
frumos.

cu stima, Cornel Stefan Ghica