Poezie
white forest
1 min lectură·
Mediu
tăcem
tăcem
tăcem
tăcerea ne crestează ochiul dintre toate amintirile rămâne doar
sala de cinematograf prin care alergam desculți
mi-e teamă să traversez fără tine de mână
când nu te întorci în mine sunt doar o oglindă îmi strâng mâinile la piept
în urma mea plutesc umbre înalte de sare
atunci nu privim unul spre celălalt
inimile noastre sunt o pădure din care tăiem nemilos
cu fiecare sunet o pasăre moare
074244
0

tăcerea este, de multe ori, fatală. lucrurile nespuse se adună și zidesc între oameni un ecran transparent. astfel ei au senzația că se văd în continuare. de fapt tot ce rămâne e reflexia fiecăruia. singură.
asta am înțeles. dacă am citit prost, iertare.
Adela