Poezie
white forest
1 min lectură·
Mediu
tăcem
tăcem
tăcem
tăcerea ne crestează ochiul dintre toate amintirile rămâne doar
sala de cinematograf prin care alergam desculți
mi-e teamă să traversez fără tine de mână
când nu te întorci în mine sunt doar o oglindă îmi strâng mâinile la piept
în urma mea plutesc umbre înalte de sare
atunci nu privim unul spre celălalt
inimile noastre sunt o pădure din care tăiem nemilos
cu fiecare sunet o pasăre moare
074.253
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- elis ioan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
elis ioan. “white forest.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elis-ioan/poezie/1738141/white-forestComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
interesanta si re-simtita aceasta tacere / tacere /tacere din acest \"white forest\". un spatiu in care se-aduna \"unul spre celălalt / inimile noastre\".
mi-o placut \" sunt doar o oglindă îmi strâng mâinile la piept / în urma mea plutesc umbre înalte de sare\".
frumos
cu stima, Cornel Stefan Ghica
mi-o placut \" sunt doar o oglindă îmi strâng mâinile la piept / în urma mea plutesc umbre înalte de sare\".
frumos
cu stima, Cornel Stefan Ghica
0
cu fiecare sunet o pasare moare, e asa de tandru spus, incat mi se pare ca dragostea toata s-a ascuns aici.
complet
complet
0
mie mi-a placut finalul. asa sensibilos cum o fi el da mi-a placut. mereu e-n scrierile tale la final sau oriunde-n text ceva care sa faca sa meriti sa incepi si sa termini lectura. mai ales ca ceea ce scrii am senzatia ca se leaga de ce ai trait sau ce traiesti.
0

tăcerea este, de multe ori, fatală. lucrurile nespuse se adună și zidesc între oameni un ecran transparent. astfel ei au senzația că se văd în continuare. de fapt tot ce rămâne e reflexia fiecăruia. singură.
asta am înțeles. dacă am citit prost, iertare.
Adela