Poezie

totul e simplu ca toamna asta în care știm

Águas de Março

1 min lectură·13 septembrie 2007

Mediu

frânturi

o bancă în văzul lumii
răsfoiesc cartea aștept
soarele mă desface ca pe

castana

necoaptă pe care am cules-o de pe balconul nostru
te-ai îmbufnat
după câteva zile miezul ei era un iris căprui
care ne înghițea pe

amândoi

am ales
eu priveam lumea printr-o lupă dar ea se închide
mâinile tale îmi ating

coapsele

mele se deschid facem dragoste facem dragoste facem dragoste scăpărăm o lumină curge în mine mă sfințește apoi lumina se prelinge ne privește de pe partea cealaltă a ferestrei rămânem ca două stafide fără zeamă fără viață fără nimic

alzheimer
sunt după-amieze când se deschide poarta și o grădină ne primește. nu știu unde ar trebui să mă duc. îmi lipești capul de pieptul tău inima ta întotdeauna a bătut mai repede. acum nu mai trebuie ca zilele să aibă ordine ca diminețile să se rostogolească din noapte ca orele să încremenească atunci când vii

totul e simplu ca toamna asta în care știm

0118331

Despre aceasta lucrare

Autor: elis ioan
Tip: Poezie
Cuvinte: 160
Citire: 1 min
Versuri: 18
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

elis ioan. “totul e simplu ca toamna asta în care știm.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elis-ioan/poezie/1743776/totul-e-simplu-ca-toamna-asta-in-care-stim

Comentarii (11)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

ȘC

Distincție acordată

ștefan ciobanu13 sept. 2007

Soarele, ca element fecundator si automat ca un eliberator al sufletului din trupul tare al castanei este transfigurat de tine in iubit si apoi in actul amoros care devine un fruct al luminii
/scăpărăm o lumină curge în mine mă sfințește apoi lumina se prelinge ne privește de pe partea cealaltă a ferestrei rămânem ca două stafide fără zeamă fără viață fără nimic/
Aceasta traire luminoasa, este prezenta permanent, dincolo de o granita materiala solida, geamul, care insa va permite sa o simtiti stand acolo, ca o apasare amara ca ea, trairea luminoasa, nu poate fi traita continuu, ci doar in momente speciale si in conditii speciale., actul amoros. Poate de aceea repetarea spre infinit /facem dragoste facem dragoste facem dragoste/. Finalul este cel al constientizarii ca viata este mereu in pericol de a fi redusa la materie, de aceea nu e necesar ca zilele sa aiba ordine, conteaza trairea.

Distincție acordată

Traian Rotărescu13 sept. 2007

O toamna este cu atat mai cuprinzatoare si omiscienta cu cat sunt mai multe si mai bogate in semnificatii franturile pe care le resimtim.

Caleidoscopul ( nu arsenalul!) meditatiilor si intuitiilor exista deja insa trebuie activat; nu e nevoie decat de simpla prezenta pe o banca \"in vazul lumii\" pentru ca intelesul unei trairi/stari universale se reveleze holistic \"după câteva zile miezul ei era un iris căprui/ care ne înghițea pe/ amândoi\".

Lumea scrutata prin lupa se inchide refractara investigatiei, numai misterul dragostei ( inclusiv absenta lui) metamorfozeaza atat spiritual cat si fizic ( cum bine observa Stefan)

Dupa amieze privilegiate in care ordinea temporala este dilatata aduc promisiunea unor noi descoperiri.

PS. Ascultai cumva black moon dance de Enigma :) ?

corina dragomir13 sept. 2007

un text de toata jena.

Leonard Ancuta13 sept. 2007

si sensibil. atat. un tecst in care nimic nu e nou. nici trairile nici imaginile.

Distincție acordată

Ioana Geacăr13 sept. 2007

Un text simplu si frumos, tensionat mai ales prin respiratia versurilor, si prin ingambament: \"sunt după-amieze când se deschide poarta și o grădină ne primește. nu știu unde ar trebui să mă duc. îmi lipești capul de pieptul tău inima ta întotdeauna a bătut mai repede. acum nu mai trebuie ca \".
Ai facut abuz de personificare, cam de acelasi tip(vezi soarele si lumina), in rest poemul imi pare foarte bun.

Luna Tudor14 sept. 2007

\"totul e simplu ca toamna asta în care știm\" cred ca e definitia fericirii. a unei fericiri impacate cu faptul ca inima unuia bate mereu mai repede decat a celuilalt. un text foarte luminos, foarte tomnatec luminos, as putea zice :) bravo!

elis ioan14 sept. 2007

vă mulțumesc tuturor pentru felul în care ați văzut și adus la viață această poemă

pentru mine lucrurile sunt mult mai simple: așteptarea lui pe o bancă citind sub un soare atât de arzător încât simți cum te dezbracă, un castan care se întinde peste marginea ferestrei și pt că \"de mici trebuie să se învețe cu suferință\" eu rup fructele înainte de a se deschide ele, însă surprinzător uitate pe marginea balconului îți arată miezul înaintea celorlate, lupa este o lupă cât se poate de lupă :) iar de aici mai departe .... totul e simplu:).

ați lăsat poema asta să ajuncă la voi mult mai frumos decât am lăsat-o eu, drept pentru care vă mulțumesc. tuturor. pentru orice gând.

Fluerașu Petre15 sept. 2007

Elis, aceasta poezie m-a impresionat profund. E scurta, insa in cateva versuri ai imagini de o profunzime de neimaginat. Felicitari sincere.

Ultimul paragraf este incredibil, o descriere atat de fidela a nesigurantei, a neputintei, a alunecarii intr-o alta lume.

Sincer, felicitari si respect.

petre

Petruț Pârvescu15 sept. 2007

Elis,
...dincolo de talent si arta constructiei.
am citit si eu acest poem al tau. frumos, limpede, simplu. poate, tocmai , aici, e secretul unei adevarate cautari.
retin: totul e simplu ca toamna asta în care știm
cu prietenie,

rebeca andrei16 sept. 2007

te joci foarte frumos...textul sufera de o claritate placuta, mi-ai transmis un dram de seninatate ramasa neconsumata pe o crenguta tomnatica sorbind ultimul soare al verii

lucian sturzu8 nov. 2007

facem dragoste, facem dragoste, facem dragoste
scaparam
ramana-ne iar toamna
buciumul
boncalaitul de cerb
ca simbol de iubire matura
perena