Poezie
poem în care închidem lumina și tu mă cuprinzi
inima
1 min lectură·
Mediu
visez obsesiv că o să am un accident și nu o să apuc să-ți spun nimic din toate astea
//
sub camera noastră
se întinde orașul și vuietul acoperă străzile
oamenii umblă buimaci strigându-se unul pe celălalt
până obosesc
atunci se ghemuiesc pe trotuare
așteptă
cu inima deasupra capului ca un balon roșu
aici
dragostea mea
e un soldat legat la ochi în tranșee
nu aude decât inimile celorlalți
bătând
ca tobele înaintea unui final
pe care îl știm amândoi
//
în mijlocul oamenilor
unul lângă celălalt doar din întâmplare
respirația mea alunecă
peste trupul tău
ca un sărut
inima
mișcă aerul din cameră
o mască de oxigen
nu mai știu cine pe cine salvează
//
camera obscură
am încetat să-mi târâi aparatul după mine
lumina ești tu
când clipesc un ochi se deschide în interior
inima mea trage cadru după cadru
apoi închidem toate becurile
și în liniștea asta
mă cuprinzi
//
sub camera noastră
se întinde orașul și vuietul acoperă străzile
oamenii umblă buimaci strigându-se unul pe celălalt
până obosesc
atunci se ghemuiesc pe trotuare
așteptă
cu inima deasupra capului ca un balon roșu
aici
dragostea mea
e un soldat legat la ochi în tranșee
nu aude decât inimile celorlalți
bătând
ca tobele înaintea unui final
pe care îl știm amândoi
//
în mijlocul oamenilor
unul lângă celălalt doar din întâmplare
respirația mea alunecă
peste trupul tău
ca un sărut
inima
mișcă aerul din cameră
o mască de oxigen
nu mai știu cine pe cine salvează
//
camera obscură
am încetat să-mi târâi aparatul după mine
lumina ești tu
când clipesc un ochi se deschide în interior
inima mea trage cadru după cadru
apoi închidem toate becurile
și în liniștea asta
mă cuprinzi
056.359
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- elis ioan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
elis ioan. “poem în care închidem lumina și tu mă cuprinzi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elis-ioan/poezie/14008162/poem-in-care-inchidem-lumina-si-tu-ma-cuprinziComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMDistincție acordată
cel mai mult îmi place că visul tău (unul paradoxal, un vis frumos trăit cu intensitatea coșmarului) pare a se petrece într-o cameră obscură; totul "clipește"; respiră imagini; recapitulează vieți; aș spune că instantaneizează.
e ultimul atac înaintea marii liniști.
0
SKputernic si gingas deodata. de-as avea i-as da si eu o stea. :)
0
EIsimona, stefania va multumesc pt ce ati pastrat din poema asta
vasile, multu' pt stea si pt felul in care ai vazut tu...stii, imi doresc linistea aia mare de care zici si zic si eu cumva...insa raman cu senzatia stranie ca luminile/becurile astea se inchid in mine doar ca el sa ma cuprinda dinspre vis.
vasile, multu' pt stea si pt felul in care ai vazut tu...stii, imi doresc linistea aia mare de care zici si zic si eu cumva...insa raman cu senzatia stranie ca luminile/becurile astea se inchid in mine doar ca el sa ma cuprinda dinspre vis.
0
VMElis, recitind ce am scris, mi-am dat seama că "liniștea" aceea poate fi confundată foarte ușor cu "moartea"; motiv pentru care m-am gândit că poate era mai aproape de ceea ce am gândit dacă aș fi scris nu liniște, ci "liniștire" (așa, ca în postludiu; deși, așa cum gândesc eu, implicit ceea ce succede vieții poate fi interpretat astfel); poate că de accea nici nu am avut curaj să presupun dacă "zburătorul" tău are "negre plete" (este tipul lunar, nocturn) sau poate blond (solar, diurn).
0
dragostea mea
e un soldat legat la ochi în tranșee
nu aude decât inimile celorlalți
bătând
ca tobele înaintea unui final
pe care îl știm amândoi"
Un poem care lumineaza in intuneric.