Poezie
urme
1 min lectură·
Mediu
noi suntem vidul. dorm într-un sfert de pat. e partea mea de singurătate. un pat mare în care nu am avut niciodată vreo plăcere. nici măcar pe aceea a somnului.
cu visele noastre am făcut mai mult decât trebuia. tu ai rămas la marginea dorinței.
nu am umbră
am oglinda acoperită
am oprit ceasul
am astupat ușa
umblu desculță prin viața mea
013.634
0
In poemul tau ne obligi sa tinem cont de metonimii:ceasul, oglinda, usa, umbra.Desigur la umbra sa te mai gandesti, e un motiv des utilizat in lirica de pana acum.Este strigatul femeii care si-a trait dragostea autodafeic, a consumat-o pentru ca acum sa strige dupa ea in chip de blestem.De fapt nici macar atat, vocea eului liric e una \"rece\", detasata.Nu e o singuratate care in ale poeme \"incalzeste respiratia\"ci o singuratate metalica, ironica sumata, care in final devine \"stearsa\".Ultimul vers are ecou, acela scontat, si pecetluieste spunerea:Ramai, discreta, in viata ta...Frumos spus!
Cu drag, Aida