timpul meu se măsoară înainte și după tine ca după Hristos

\"nu mă recunosc decât cu tine de mână\", foarte frumos, foarte frumos. nu schimba timpul că se strică apoi
\"iubirea mea este UN glob de sticlă...\" îmi sună mult mai credibil...
găsesc aici o sensibilitate sepcific feminină care mă impresionează.
titlul mi se pare totuși fără sfârșit. :) nu e nevoie să spui totul din titlu.
cu prietenie,

stiam eu ca mâncasem \"un\", ai dreptate, multumesc

nu stiu daca am spus totul din titlu. initial era sfarsitul, cred totusi ca titlul este un poem de dragoste in sine, iar poema este de fapt titlul, doar ca nu a incaput asa cum as fi vrut eu. ma gandeam ca poate fi important sa spun asta. un fel de glob rasturnat...

iti multumesc

sunt atrasă la poemele tale de puritatea exprimării, care, probabil, este a simțirii. Mi se pare că au un soi de candoare, de sinceritate, abandon sau dăruire, care însă nu înseamnă niciodată naivitate. Aici ai câteva imagini - poate mai puțin cea a globului de sticlă, am înțeles ideea dar nu mi-e mie aproape - care m-au scos pur si simplu de sub coaja cicatricilor.

Titlul este o declarație de dragoste originală, ca o dăruire totală, cum cred bigoții în Dumnezeu.
Desprind din poezie o iubire până la identificarea completă cu celălalt, ce crește din cicatricele iubitului, cu sentimentele care circulă de la unul la altul amestecate cu durerile și voluptatea.

elis, e foarte puternica imaginea din mijlocul strazii. eu iubesc mult zapada ca si toamna de altfel si m-ai adus intr-o stare special.
iubirea ta e nitel trista, e ca julitul genunchilor, ca o rana.
si incepe sa ma doara si pe mine.
titlul face un salt urias, ai un titlu foarte bun, eo tranzitie de la o stare, epoca, generatie la alta. de la o inima la alta. de la o durere la alta.

elena, razvan, va multumesc pentru semn si apreciere. asa este, o declaratie de dragoste intotdeauna. elena, s-ar putea sa ai dreptate cu globul de sticla, nu stiu sigur asta, razvan multumesc pentru ca ai vazut durerea si voluptate.

medee, iubirea mea e intotdeauna trista. nu stiu cum ar trebui sa fie, nu stiu daca ar suprafietui in afara unei ierni careia ii apartin. cu zapezile si dorul lor. toate anotimpurile mele sunt o zapada, iubirea mea e o zapada, iubirea mea e un timp inghetat. tu stii foarte bine astea :) si poemele tale ma retrimit de multe ori inapoi in \'viata mea\' cred ca ai dreptate in privinta titlului, in sensul ca intr-adevar este o tranzitie de la o durere la alta si mi-as dori de la o inima la alta. iti multumesc.

de la

\"iubirea mea\" in jos este toata poezia care merita o stea.
dar tu decizi.
felicitari chiar a iesit ceva frumos si deosebit.

esti un santajist :)

dar nu ...pentru ca eu le vad ca un intreg. scriem ceea ce trece prin noi, ceea ce ramane in noi, asadar poate candva voi rescrie mai bine prima parte.

multumesc chiar si pentru jumatatea de stea. conteaza. nu steaua in sine, ci parerea ta.

ramai \'dator\' cu restul stelei si eu cu restul poemei. o alta:)

da. unul mic sunt:) dar e un text foarte misto sincer. il astept pe urmatorul sa stii si am arma cu stele incarcata. te salut & spor, foto-girl

mie titlul îmi place foarte mult, de fapt îmi pare parte integrată în text. E o poezie pe care o s-o recitesc de Crăciun. Mulțumesc pentru senzații.

o mingiiere cu frunze mici
un poem de pus sub perna celor dragi

O sensibilitate feminina bine prinsa in imagini, nici dulceaga, nici taioasa si un final de exceptie.

ligia, anni-lorei si nicoleta, mulțumesc pentru trecere și păreri

florin, ai lăsat poema să ajungă la tine mai frumos decât am lăsat-o eu. îți mulțumesc pentru felul în care ai văzut-o. credeam că ideea iubirii ca inceput si sfarsit de lume, din care oamenii-si trag viata nu este neapărat deosebită, ci într-atât de comună încât e vie, autentică. îmi pare bine că sensurile astea s-au întrepătruns undeva. îți mulțumesc pentru stea.

\"aceste umbre prea lungi pentru scurtul nostru trup
aceasta trena de moarte pe care noi o lasam traind...

ar fi trebuit sa stim, ca, iubirea arde viata
si da zbor vremii...\"