fără timp

învârtirea aceasta donquijotească, din care am vrea uneori să ieșim infiniți, sau să împietrim totul o secundă în loc, \"moara\" aceasta ce suntem, măcinând cronosiac celule de secunde.
știai că mă atragi cu asemenea vizuală, nu?
obs. mică: scrisul are font prea alb pentru jocul de penumbre din foto. găsește un alb-de-piatră.

Ela

elis într-un timp oprit :)
așa cum o spui tu: donquijote și moară în același timp... \"din care am vrea uneori să ieșim infiniți sau să împietrim totul o secundă în loc\".
ela, îmi pare bine să te găsesc aici.

cred cu atâta tărie în donquijote și în toate călătoriile. sensul îl dăm noi.

dacă nu ai ascultat, înceracă donquijote și în varianta ada milea.

ps: mulțumesc, tu vezi întotdeauna frumosul din noi.
pps: am încercat cu albul pietrei, dar nu prea se mai vedea textul. o să încerc alte fotografii, alte povești. sper să fie mai bine și estetic.
elis

și care se vede aici. cum îți place?
ca să vezi bine salvează la tine și mărește un picuț. :)

salvat la mine, mărit un picuț, plăcut... însă trebuie să ajung acasă ca să pot umbla pe poză....așa că după-amiază e operațiunea \"pietruirea\" :)
nu cred că puteai să mă flatezi mai tare :)
elis

Te rog când revii asupra vizualei, redimensioneaz-o la mărimea ei inițială. Acum depășește spațiul paginii. Mulțumesc.

parca morile din imagine cost timpul pe firul norilor, uneori de piatra, asa cum ne sunt si bratele cand nu iubim. frumoasa vizuala ta.

cos, nu cost

marie b. e vinovată de rotiri, eu că m-am închis moară de vânt...dar nu împietresc, tu că știi să descurci toate astea :)
îți mulțumesc
elis