elis ioan

multumesc, stefan :)

vasile, in genere ma intereseaza parerile, deci si sugestiile, dar acum textul ramane cum este, macar ultima strofa sa fie ceva 'mai curata'

lavinia, multumesc pt stea si pt ca a ajuns la tine poema in forma asta

adrian, fericirea e acolo unde reusesti sa te intorci, pastrandu-ti vocea de copil. cel putin acum si pt mine. acum si aici. multu' pt citire

mada, inaintea oricarei stele cel mai mult si mai mult conteaza aprecierea ta. si faptul ca te-ai oprit aici, caci stiu cat esti de pretentioasa :)

silvia, sunt convinsa ca sunt multe de revizuit, dar stii ca trebuie sa faci cativa pasi in spate ca sa vezi exact cum stau lucrurile, sa ai privirea de ansamblu. si inca nu am ajuns la momentul acela. de va avea un sens, voi revizui. multumesc

..cred ca ai dreptate - am scos 'ai ramas golit ca o carcasa de pui' desi asta era senzatia acuta de atunci si intr-un fel versul era un raspuns /o contrapondere pentru stele/soare si luna, mult prea poetice cumva chiar si pentru mine.

versul era o reechilibrare intre povestea/realitatea dintr-un trecut "al inceputului" si un trecut mai apropiat "al sfarsitului", daca vrei.

si revenind, caci ti-am dat argumente pt care as fi pastrat versul...dar am scos 'carcasa' pt ca sincer cred ca ai dreptate, si strofa se sustine mai bine asa...accentueaza absenta - si nu doar pe cea fizica - sau cel putin asa mi se pare mie acum :)

imi place cum ai zis iubire posibila chiar si in absenta - pt ca iubirea nu dispare odata cu cel ce pleaca (in genere, zic). prefer sa cred in 'end of story' nu 'end of love'.

apasator text, 2 morti una in alta - prima si a doua strofa - ca pana la urma personajul sa vietuiasca doar asa, purtandu-le. mie mi-a placut

simona, stefania va multumesc pt ce ati pastrat din poema asta

vasile, multu' pt stea si pt felul in care ai vazut tu...stii, imi doresc linistea aia mare de care zici si zic si eu cumva...insa raman cu senzatia stranie ca luminile/becurile astea se inchid in mine doar ca el sa ma cuprinda dinspre vis.

foarte misto textul asta, un singur vers mi se pare fortat ”făceai dragoste cu laserul într-o discotecă”, desi vizual n-am ce zice :)...

in rest rezonez si asta-i bine, ma gandesc...sunt parti in care poema cuge natural, firesc ... exact bucatile alea de la ”carentele” de mai sus, eu le iubesc

versurile astea ...nu stiu de ce ma gandesc la creanga si la \"iesi copile cu parul balai si razi la soare, poate s-o imbuna vremea\'
...la tine e cumva invers ...mama ia soarele de pe cer si odata cu intunericul de afara vin povestile si somnul

mama lua soarele îl punea la pick-up și ascultam povestea
stând sub plapumă ca o sămânță în pământ fertil

partea cu mary poppins mi se pare in plus..:)

imi place mult poema asta ..are o liniste aparte, o nostalgie...fara a fi dulceaga

ai doua versuri in care ma regasesc atat de mult, incat imi pare rau ca nu le-am scris eu \"noi am crezut în zăpezi/ele ne-au acoperit în cele din urmă\"..ma obsedeaza de ceva vreme ninsorile..si globurile de sticla - alea muzicale cu braduti sau animalute si cu zapada ...e unul acum imens la intrarea intr-un supermarket ...dar e ciudat, pt ca privindu-le nu vad bucuria pe care o aduce craciunul, ci mai mult vad toate cele pe care le-am pierdut de-a lungul anilor...nu stiam cum sa explic asta...insa versul tau a facut-o
iti multumesc :)

ai un pasaj care imi place foarte mult..l-am recitit de vreo 3 ori.
cel care incepe cu \"pentru toți există un timp așa cum pentru toate există o viață / dimineața vine ca o ghilotină și retează tot ce-ai fi putut să însemni\"

ai multe lucruri/ ca idee/ pe care le tot reiei in poeziile tale...partea cu plecarile noaptea, omul cuib, ranile vechi peste unele noi

asta nu cred ca e rau...adica si eu am elemente care ma obsedeaza si nush cum fac ca in orice as scrie se strecoara cate unul...poate nu ar trebui...dar uite ca se intampla..e ok cat sustin textul, sunt firesti in el...ciudat e ca, pe masura ce tu le tot repeti, cititorul tot reciteste pana ii intra in cap si apoi are senzatia ca e de la el...sau ca i se pare cunoscut...:)

typo
sa iti ceri scuze :) daca mai sunt si altele le descurcati voi

:) nu ai de ce sa iti cer scuze.

din contra, iti multumesc ca ai citit atent si ca ai punctat cat se poate de bine

am doar o singura mica precizare \"nu mă cunoști aproape deloc\" este un cliseu, decat in masura in care buna-ziua e un cliseu. e un dialog simplut care necesita si replici firesti...dar nu cred ca intram la cliseu aici...

am intelesc insa ce imi spui si iti multumesc ca ai acodat atata timp acestui text. ma ajuta ceea ce mi-ai spus :)

aahhhhhhhhhhhhhaaa...........am un -a lipsă deci...(era la trecut, nu la prezent/nu cred că era vb de conjugare, deci nu lipsește un -ește..banuiesc că am schimbat timpul involuntar mâncând o literă...imi pare rau..am avut o zi ingrozitoare...desi asta e doar o scuza...

mea culpa...bodogănea ceva despre

sper să nu mai am alte scăpări

îți mulțumesc

multumesc

:) li, vorbeam doar in capul meu...ala e un text mult mai bun decat o sa fie asta vreodata :)...am si eu diverse obsesii...probabil unele sunt comune. cu tine. cu altii. de asta fac poze, de tema ca o sa orbesc ...pt ca dioptriile mele cresc pe zi ce trece...apoi am obsesia cu mainile,...am stat candva cu o mana vreo 3 luni in ghips...acum am alte probleme...in fine nu conteaza...ma sperie ca toate astea incep sa se implineasca cumva..

de ceva vreme ma obsedeaza si asta
http://www.youtube.com/watch?v=3S0LNGA2hp8

mi-ar fi placut sa fii din cand in cand si pe aici..desi nici eu nu prea mai sunt...e bine si asa:) iti multumesc

silvia, am spus ceva gresit?
http://dexonline.ro/search.php?cuv=bodogani
te rog spune-mi, daca tot incerci sa ma ajuti, sunt prea obosita sa imi dau seama acum :) iti multumesc

multumesc pt semne si cuvinte

am schimbat titlul..era nu ma trezi acum...deși primul gând care m-a străfulgerat dimineață e că în engleză treaba asta sună și mai siropos decât în română

or tilul se lega cu ultimul vers...aș fi vrut să știu dacă este o fantezie sau doar un vis....să știu dacă e vis cum se termină.

am corectat pe ici pe colo un tzpo, dar niciodată nu le văd pe toate :)

aseară vorbeam singură...scriind pare că nu a mai fost așa...îmi și răspundeam se pare :) de asta am ales forma asta...cât despre cadre...excluzându-l pe primul, restul sunt pe film...nu prea le fac mare lucru, așa-i :)

mulțumesc mădălină

e bine totusi ca isi pastreaza sensul de prezentari, fara ca poeticul sa le \'saboteze\' cumva...si e si mai bine ca le-ai gasit ca fiind diferite

multumesc ...si pt stea :)

după o zi în care credeam că nimic altceva nu se mai poate întâmpla
deschid pagina asta întrebându-mă dacă a rezonat totuși cineva. dacă felul asta ușor naiv pe alocuri, transmite dragostea.

mă întrebam dacă știu să scriu și despre altceva decât despre dragoste și nu cred că mi-ar fi cu putință

așadar

florin, m-am gândit la ogorul ăla...azi mi-a sunat poetic. muncit. transpirat. cred că nefolosit în ultima vreme. nu știu de ce mi-a plăcut cuvântul ăsta, dar îți înțeleg punctul de vedere ...sunt de acord cu \"noastre\", sufăr eu de mania asta a explicării...este evident că sunt ale noastre...îți mulțumesc

alexandru, îmi place ce ai ales...e firescul de zi cu zi

anghel, îți mulțumesc pt stea :) ai dreptate acolo cu recuperarea, este tendința mea de a încerca sa explic...deși nu neapărat pentru partea tehnică în sensul că nu se recuperează chiar nimic...mă gândeam că nu se mai recuperează nimic din ce ar putea fi salvat...de cele mai multe ori doar cadavre și tot soiul de bucăți metalice...că nu știu exact să identific ce și cum. cu peștele ăla povestea-i cam așa...am văzut un pește care a murit...a fost scos din apă și lăasat ț la uscatț...a zăcut încercând să respire, apoi a sărit în aer puțin, a zvâcnit așșaaaa...și cam atât...a murit...i-am facut și o poza http://elisioan.blogspot.com/2009/06/poveste-pescareasca-3.html (sper sa nu para foarte creepz chestia asta :)) daca nu ma crezi pe cuvant ...e descriptiva pt ca m-am tot gandit la asta. da, m-am gandit la tot soiul de morti pe care le avem si nu le bagam in seama

liviu, prezenta ta nu poate decat sa ma onoreze. iți multumesc că nu ai găsit cine știe ce balast și bălării aici :)

yigru, toti avem prejudecati...e bine totusi sa ne acordam timpul de a privi si cu ochiul noastru. iti multumesc pt asta

mihai, posibil, dar eu nu vad poezia existand in afara gesturilor noastre de zi cu zi. e ok sa fie simpla, asa cum o vezi tu.

gherman,
sunt convinsa ca poti vedea singur, daca vrei :)

despot,
tu stiu ca esti destul de pretentios...si zambesc...dar le iau si in serios :) iti multumesc.

Laurentiu, ce sa zic?! :) aveam o stea rosie si nu as fi vrut sa o pierd corectand...in rest sunt destul de ascultatoare, mai ales la typo...ca-s aiurita si tare imi prinde bine sa mai vada cineva. iar inaintea semnului tau, ma bucura felul in care ai vazut cum se intampla ce se intampla aici ...multumesc de revenire

iustina, cam asa e :)

foarte tare imaginea asta cu 104 ca o balabusta :) imi imaginez magarusii turcesti cu care se strangea gunoiul pe stradutele foarte inguste

o imagine fotografica as putea spune :)

și finalul îmi mai place- trezirea

:) multumesc mult

laurențiu, am mai găsit un typo :)

ioana, ce sa zic?!, am inceput sa scriu mai pe la Pasti cand imi faceam inventarul felului in care am incalcat poruncile - si da, le-am cam încălcat pe toate...chipul cioplit al tataului, proiectat asupra iubitului, raportandu-ma la el ca la propriul dzeu. ceva de genul asta. :) apoi m-am răzgândit si am cam amestecat ordinea evenimentelor ...felul în care m-au influențat...nimic metafizic, doar profund uman :)

la multi ani! tuturor :)

multumesc pentru semne si treceri.

cred ca mai mult decat alte dati am scris repede, mai mult jurnal decat poezie, deci poate cu mai mult balast.

cred ca percep fragmentul final ca un soi de dedublare. atunci cand vorbim despre noi ne privim cumva din afara si in acelasi timp suntem aici simtind felul in care vietuim. nu as stii cum sa explic altfel. e un soi de interior/exterior poema asta. si asta-i motivul acelui fragmet care arata un pic diluat, dar mi l-am dorit asa cum a fost. pentru ca l-am vazut fila de jurnal din completarea poemei. ca a traducere/subtitrare a unui film/interior/cadru.

pentru un alt moment prima si ultima propozitie ar fi fost suficiente.
\"ultima seară. voi adormi după miezul nopții. și poate în vis prin inima desenată pe geamul înghețat el mă va privi dormind\"


Adriana, multumesc pentru versul acela ales.

Ioana, ai dreptate si eu as scoate \'in vis\'.

Alexandru, este posibil sa ai dreptate, nu prea dau 2 bani pe tehnici poetice pentru ca asta e felul in care cineva ne spune care e tiparul in care ar trebui sa intram...or asta-i felul meu de a percepe, nu mi-am propus sa revolutionez cu ceva poezia :), dar repetitiile alea ar fi trebuit sa fie agasante. asta-i sensul lor. in alt context probabil nu as mai fi scris nimic dupa \"ne intindem pe spate\" , excluzand ultimul fragment scurtat si el, cum am spus. dar nu acum.
in rest, e bine ca ai gasit ceva pe care sa il iei in considerare. multumesc.

Marius, multumesc de regasiri :)

George, Cohen e unul dintre preferatii mei...si da, ai cumva dreptate

Diana, multumesc pentru felul in care ai ales sa privesti aici.
seara buna! :)