stop joc

apoi am închis ochii



inventar
mâinile mele dincolo de zid o ușă de sticlă în spatele tuturor un țipăt

cel mai bine îmi e sub apă deschid gura din durerile mele rămâne doar moartea

așadar
eu am un țipăt sub apă și o moarte
tu nu mai ai nimic


povestea
nu îmi place să scriu despre cercuri dar din orice pas al meu tu îmi faci oglindă îmi răsfrângi trupul în altă femeie

sunt simplă ca orice mort am gura cusută cu sângele tău
deci nu exist

aici
elis ioan se trezește dimineața nu aprinde lumina își face un ceai la microunde
când țiuie crede ceva despre timp

din zi se prăbușește în pat
ca într-un sicriu
doarme cu bani sub pernă

și cu un cuțit

acolo
din toate zilele iubesc 13
dar asta nu e nimic deosebit