DMDoru Mihail
Verificat@doru-mihail
Bucuresti
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
- este scris pe nerăsuflate, dar asa cum intre respirații e nevoie de puțină pauza, si între versuri / imagini e necesară putina reflecție. Si recitirea e (cred) extrem de utilă.M-a socat in schimb o afirmație si anume:"Chiar citesc mai puțină poezie în ultima vreme, ca să nu existe prea multe influențe inconștiente.". Ariana, asculta un om batran - pune mâna și citește MULTĂ poezie. Spulberă-ți ideea că a ramas ceva nespus pe lume. A, desigur, e locAlte măști, sunt in schimb de efect. Dar piesa... tot cam aia
Pe textul:
„bucurești.lucid" de Zburlea Ariana
0 suflu
ContextL-am citit de la coadă la cap și parcă suna mai bine
Pe textul:
„oare moartea vrea o viață cu tine" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextCe anume din in ceea ce ați scris vă este neclar?
Pe textul:
„În a şopti-n hârtii de-i piatră oarbă" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextÎți mulțumesc că ți-ai făcut timp să citești și mai ales că ai găsit de cuviință să-mi spui ce ți-a plăcut și ce nu. Chiar îmi prinde bine!
Pe textul:
„O ceașcă de ceai cu trei cubulețe de zahăr" de Doru Mihail
0 suflu
Contextmi-am spus citind textul tău (Asemănarea cu Sufereau împreună e izbitoare). O mică observație – povestea nu prea e plauzibilă, și asta strică puțin din farmec. De ce și l-ar fi amintit ea? Poate că era o actriță oarecare, jucând pe scenele bucureștene cu sălile mereu, exclusiv goale – și atunci, având doar un singur spectator, l-a ținut minte. Sau poate el era atât de cunoscut încât prezența lui în sală a fost o onoare colosală, de parcă, să zicem, Leonard Ancuța ar primi un „Bravo, maestre!” și o steluță galbenă de la Claudiu Tosa… Într-o situație ca asta, sincer, aș înțelege să i se fi udat un pic chiloțeii.
Pe textul:
„Să nu mă-ntrebi niciodată dacă sunt în București " de Sorin Stoica
0 suflu
Contexti-am răspuns simpatic "Sunt fată mare!". Bineînțeles că nu putea să fie însoțită această declarație decât de curiozitatea - sunteți călugăr sau preot? De când am citit, tot stau și mă întreb...
Pe textul:
„Călugărul" de Zburlea Ariana
0 suflu
ContextMie mi-a plăcut!
Pe textul:
„Mon destin inscrit en toi" de Daniel Dobrica
De îmbunătățit0 suflu
Context - ce-i in mana nu-i minciuna; Proctologul - te manca-n in cur!; Urologul - daca nu curge pica, Ginecologul - nu-ti fierbe oala!
Pe textul:
„Sfatul medicilor" de Goea Maria-Daniela
0 suflu
Contextoamenii buni cresc din asfalt, dar uneori chiar și asfaltul învață să prindă rădăcini; și asta ne învață că drumul nu-i făcut doar pentru tălpile noastre, ci și pentru ofuri; buruienile care se-nalță din nimic.
Și până la urmă, de ce să ne luăm din atât? Buruienile – nu au și ele, pe undeva, propriile lor mere din care unii îşi fac uneori marmeladă ?
Și până la urmă, de ce să ne luăm din atât? Buruienile – nu au și ele, pe undeva, propriile lor mere din care unii îşi fac uneori marmeladă ?
Pe textul:
„Post-Macabriel" de Gabriel Nicolae Mihăilă
0 suflu
Contextnu poate fi bună sau proastă! Ea exprimă o atitudine! E ca atunci când te razi pe jumătate în cap, te vopseşti pe cealaltă jumătate cu verde şi te miri că primeşti observaţii de la câte o babă. Cât despre autorul sus menţionat, invitaţia mea era sinceră. Personal, eu o admir! de exemplu sâmbăta, când trage nevastă-mea de mine să ma duc la piaţă, în loc să înjur mă gândesc că dumneaei a apostat déjà trei-patru texte. Şi parcă… prind curaj !
Pe textul:
„tutorial de trăire" de Arin Donciu
0 suflu
Contextdacă o recomandare literară te ofensează, îmi pare rău! Dar să zici că a citi din Floare Petrov e echivalentul unei însulte... dă-mi voie să zâmbesc!
Pe textul:
„tutorial de trăire" de Arin Donciu
0 suflu
Contextmi-a apărut instant imaginea unui „tată teluric”. Dacă stăm să ne gândim, telurul e un element chimic rar, dar complet inutil pentru cei mai mulți dintre noi. Exact ca salata de beuf pe care o primeşti după ce vii din vizită de la părinţi şi care zace dup-aia uită prin frigider până începe să scoată sunete suspecte şi să formeze mici băşicuţe. Acuma – telurul pare că a are propietatea de a reacţiona şi de a forma compuşi! Unii mai stabili.. mai gazoşi… alţii scriu poezii… Oricum ar fi, titlul e extrem de sugestiv ! La mulţi ani tatălui şi să apuce o vârstă cât mai înaintată !
Pe textul:
„Sonet de ziua tatălui meu" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextÎncearcă să citești ceva de Floare Petrov!
Pe textul:
„tutorial de trăire" de Arin Donciu
0 suflu
Context– mici poeme cu impulsuri delicate,
Ne-arătă să stăm la roşu, la verde să dăm din coate…
Mici repere ? Ce fineţe ! Parc-ar fi vreo magie
Dar mai bine zi matale -Tra la la! Ce-o fi să fie ?
Ne-arătă să stăm la roşu, la verde să dăm din coate…
Mici repere ? Ce fineţe ! Parc-ar fi vreo magie
Dar mai bine zi matale -Tra la la! Ce-o fi să fie ?
Pe textul:
„Ghicitoare 701" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextÎn spatele unei iubiri trecătoare
Stă o mână de om și-un pumn de femeie,
Ce-ţi sparge nasul, direct și tăios,
Ca țuica de prună, la un birt dubios.
În spatele unei iubiri ce nu mai durează,
Pumnul lovește, și tu nu înţelegi
Femeia te prinde ca taxiul în noapte,
Și-ți lasă pe față autografe întregi.
Verde? Nu ! Roşu- de la sânge vărsat,
Toamna te iartă mai uşor decât ea.
Masa de alb? E prosopul din colț
aruncat,
Când ai zis: „Gata, e mai bine să tac.”
Stă o mână de om și-un pumn de femeie,
Ce-ţi sparge nasul, direct și tăios,
Ca țuica de prună, la un birt dubios.
În spatele unei iubiri ce nu mai durează,
Pumnul lovește, și tu nu înţelegi
Femeia te prinde ca taxiul în noapte,
Și-ți lasă pe față autografe întregi.
Verde? Nu ! Roşu- de la sânge vărsat,
Toamna te iartă mai uşor decât ea.
Masa de alb? E prosopul din colț
aruncat,
Când ai zis: „Gata, e mai bine să tac.”
Pe textul:
„vecinătate" de dan petrut camui
0 suflu
Contextdesăvârșită! Cum a reușit autorul să recreeze din ‘eunuci’ acel magic ‘euuci’ este pur și simplu de necrezut! Acel magic efect de pronţare cu noduri în gât şi limba ruptă – genial! Strofa a doua? Ce ritm! Efectiv, te pierzi în ea... la propriu! ‘Reciclați prin metastaze’ – o construcţie atât de naturală încât nici nu știi de unde a venit, dar mai ales unde se duce! Rar mi-a fost dat să întâlnesc o asemenea frumusețe lirică, unde fiecare vers te face să-ți dorești să-l reciteşti din nou, iar şi iar... doar ca să încerci să-l înțelegi!
Pe textul:
„Eunuci castrați politic " de Cristian Petru Balan
0 suflu
Contextpoezia asta e ca un parastas – plină de ironie rece și de tot ce rămâne nespus. Scena cu „sicriul și poza de buletin” e de un absurd amar, care surprinde perfect formalismul unei despărțiri care poate nici nu mai contează cu adevărat. Dar mă întreb, despărțirea asta e cu adevărat finală sau doar un pas dintr-un ciclu în care relația voastră continuă să se consume... Chiar dacă toamna marchează un fel de final, nu pot scăpa de senzația că discuția asta e departe de a fi încheiată.
Pe textul:
„14. 10. 1993" de Adrian A. Agheorghesei
0 suflu
ContextBroască de ușă
ruginicioasă
lasă bețivul
să între-n casă!
Cheie-mpilată
peste măsură
să-ți saie limba
din strâmbătură!
Clanță de tablă
unsă-n vâltoare
frânge-te-ar șurubul
din incheietoare!
Balama hodoroagă
făr' de-alinare
sa te roadă rugina
fără-ncetare!
Șuruburi șchioape
ieșite din loc
să va tragă patentul
până faceți poc!
Ușa zăvorâtă,
de ce-mi ești haină?
- Nu vezi bă, cap de lemn,
Că-i o ușa străînă?!
ruginicioasă
lasă bețivul
să între-n casă!
Cheie-mpilată
peste măsură
să-ți saie limba
din strâmbătură!
Clanță de tablă
unsă-n vâltoare
frânge-te-ar șurubul
din incheietoare!
Balama hodoroagă
făr' de-alinare
sa te roadă rugina
fără-ncetare!
Șuruburi șchioape
ieșite din loc
să va tragă patentul
până faceți poc!
Ușa zăvorâtă,
de ce-mi ești haină?
- Nu vezi bă, cap de lemn,
Că-i o ușa străînă?!
Pe textul:
„descântec" de Goea Maria-Daniela
0 suflu
ContextÎn lumeni vorbele ți se măsoară?
Eu stau în drum. Granit (ne)prețuit
Doar porumbeii ce mă onorează,
Cu câte-un spârc în cap (și-ăla ciobit!)
Să-not pe mari de alb? Ce glumă tristă
Prefer să zac; uitată de noroc
Pe mine calcă lumea pesimistă
Și-și frânge glezna câte-un dobitoc
Stilou-neci? Eu sufăr tristă-n ploaie
Și-mi rad în nas, că-s baza tuturor
Iar vântul poartă frunze, vise, paie
Pe mine - plus gunoaie zor de zor
Femeie?! Habar n-ai de a mea soarta
Mă calcă toți! Nu-mi trebuie alți spini
Eu piatră-s; viață mi-e la colț de poartă
Cu praful strâns sub tocuri și lumini!
Eu stau în drum. Granit (ne)prețuit
Doar porumbeii ce mă onorează,
Cu câte-un spârc în cap (și-ăla ciobit!)
Să-not pe mari de alb? Ce glumă tristă
Prefer să zac; uitată de noroc
Pe mine calcă lumea pesimistă
Și-și frânge glezna câte-un dobitoc
Stilou-neci? Eu sufăr tristă-n ploaie
Și-mi rad în nas, că-s baza tuturor
Iar vântul poartă frunze, vise, paie
Pe mine - plus gunoaie zor de zor
Femeie?! Habar n-ai de a mea soarta
Mă calcă toți! Nu-mi trebuie alți spini
Eu piatră-s; viață mi-e la colț de poartă
Cu praful strâns sub tocuri și lumini!
Pe textul:
„Roze şi spini" de Ștefan Petrea
0 suflu
Contextam un defect – citesc un text și imediat mă apuc să vizualizez. Metaforele astea au un aer de diagnostic clinic dintr-un viitor distopic, unde medicina și poezia fac front comun. Deci avem un pacient cu o structura osoasă de plostiren (oasele xe spumă oricum o dai, tot a osteoporoză miros) și cap de piatră - dexi oarecum mai potrivit pentru a fi expus lânga Antipa, la Muzeul de geologie decât pentru un consult neurologic. Dar, dincolo de amuzament, textul are și o valoare literară. E un joc cu simboluri și imagini abstracte, care, chiar dacă par lipsite de logică imediată, îți lasă impresia că ai participat la un vis liric. Așa că, dacă poți să-ți lași pragmatismul la ușă și să accepți că nu totul trebuie să aibă sens concret, textul chiar poate să-ți ofere o călătorie interesantă.
Pe textul:
„sine qua non sagitarius" de Iulia Elize
0 suflu
Context