Lingură de pască

primul vers, îl găsesc nepotrivit: De ce te-ai dus din noi, Păune

păi tu poetizezi aşa de frumos despre el, ţi-e aşa de dor de el, cum poţi spune că el s-a dus din noi, când demonstrezi tocmai contrariul? Şi nu eşti singurul, îţi garantez, că şi mie îmi place să mă iubesc pe tunuri...

plusuri: ultima strofă, beton!

Minusuri: ruperile de ritm şi când fiere-mi amărăște pita, unde se cere fierea-mi

mă scuzi, dar de la pălincă văd mai bine, cu toate că nu e de Maramu, ci de Bihor...

P.S.

am incercat sa dau de tine pt revista mea, dar esti bine ascuns. Poate la anul!

Rar, extrem de tare rar, fac concesii stilistice. În acest caz însă, dragostea de Nichita, de Păunul, de toți acești mari care-au călătorit pe axa Bihor, Sălaj, Maramureș, a pălinciilor noastre, mă obligă, ca și (și nu în ultimul rând) valoarea cuvintelor domniei tale.
Deci, am făcut câteva modificări în V2, lăsând totuși și V1, originală.

Acu aștept și eu (ca Petrea, sonetistul de gardă permanent(ă) al Agoniei), opinia-ți.

rcm

PS Ți-am lăsat un porumbel poștaș, la finalul Profilului domniei mele, ești oricând binevenit în peștera-mi.

Da, e puțin obositor să le împletești, dar merită din plin — cel puțin pentru gustul meu! Îmi place să iau primele două versuri din V2 și să le duc spre încheierea din V1, ca un omagiu personal adus marelui Păunescu. Iar despre Nichita, ce să mai spunem? Îmi place să-mi imaginez că îngerul le șoptea întâi varianta corectă, apoi pe cea frumoasă și, la final, pe cea cu dor... Nouă ne rămâne doar să alegem ce simțim mai aproape de suflet. Și, uneori, să mai încercăm de 7-8 ori, că doar n-o să stricăm șoaptele îngerilor cu graba! (Da, Ionuț, te-am pus involuntar in rândul serafimilor. Rog iertăciune

dar remarc optimizarea din varianta a doua. E drept ce zice Doru în comentariul lui special, încercăm de 7-8 ori, ies mai multe variante, ne bucurăm de privilegiul pe care îl avem, atât ca autori, cât şi ca lectori. Trakl, în cartea publicată în 88 la Minerva, are mai multe variante ale unor poeme, toate fascinante. Că aşa au vrut culegătorii, să culeagă prunele de mai multe soiuri, pentru a scoate apa vie... Am observat porumbelul, ne vom auzi în viitorul apropiat!

Vă mulțumesc din suflet pentru contribuții.
Jenant poate, dar nu m-am gândit până acum să păstrez versiuni multiple ale unui poem. Mulțam Ionuț pentru exemplu, amândurora pentru exprimarea preferințelor, care cel puțin pentru mine, clarifică fără dubiu, importanța spațiului personal, expunerea însă a acestor spații, spre edificare, critică, dezbateri chiar, care-mi aduc aminte de frumusețea perenă a adevăratelor cenacluri literare, cu cafea, fum, folk, pălincă și sărățele.
Vă rămân dator.

rcm