Bărbații, unde-s oare?
Maramureș plai cu flori femei, nemuritoare, ceteri din brazi, arcuș de nori; bărbații, unde-s oare? Poate-s în minele adânci, dormind pe târnăcoape, topoare în strâmturi de stânci, înfulecați de
RMRomulus Câmpan MaramureșanuȘtiai că mint; îmi cer târziu iertare
Ca despletirea cozilor unei fecioare, vântul Din labirintul punctiform de ierbi, Învins de-ncetinirea clipei, sterp, pământul Răpus parcă sub ploapele de cerbi. Miroase-a dimineață-n praful unui
RMRomulus Câmpan MaramureșanuCerneală de lacrimi
Mă simt în prag de iarnă absolută, Un jeg dintr-o copaie, nespălat, Un monument de excelență, mută, Lipindu-se de viață, disperat. Am căutat, din poartă-n poartă, Menirea băncilor cu praf de
RMRomulus Câmpan MaramureșanuMai am doar înc-un dor 2.0
Mai am dor, doar înc-un dor, Ca o cămașă udă, De-o risipire-ntr-un pridvor, După o zi de trudă. Să sorb pahar după pahar, Uitare de albastru, Să nu mai rag ca un măgar În laț de
RMRomulus Câmpan MaramureșanuMai am doar înc-un dor
Mai am doar înc-un dor În țara asta udă Să stau crăcit într-un pridvor, După o zi de trudă. Să beau și eu, om săturat, O bere, poate două, În loc de ele, stau murat, Vițel la poartă
RMRomulus Câmpan MaramureșanuÎnainte de abis
Mă doare-a sufletului inimă în miez de noapte când până și nălucile au simț de asfințit, la ora-n care viermi țes văgăuni în mere coapte și vântul din stejari a amuțit. Mi-e ca o doină pleoapa
RMRomulus Câmpan MaramureșanuSâmburi de oase
Caut nebun, prin zoaia de gânduri, vre-o baltă s-adulmec mormoloci uscați, stătuți, neprimeniți de ploi și fluturi, albi, filigrane de nori nepătați. Putredă-i noaptea, cu sâmburi de
RMRomulus Câmpan Maramureșanu`nainte de orbire
În turle, biserici se-ascund de năpastă, dangăte rod auzul din moaște, curge pelin din sfânta coastă, maici uitate-ncolțesc de paște. Bate-mă clopot de-a lung și-n dungă, revarsă-ți coliva de
RMRomulus Câmpan MaramureșanuPăun(emin)esciană
Ți-aș fi dorit, edulcorată Românie, înfipt-așa de-adânc în Porțile de Fier, un recviem țesut în cruci, o iie, din dalbe flori și lerui ler. Mi-aduc aminte aluatul, grâu și miere, de bătăturile
RMRomulus Câmpan MaramureșanuViteazului Pintea, visare...
Visează Pintea sub amiros de cetini, în piept bolnav, cu suflet de pruni, că lacrămi curg când plouă psalmi pe streșini și ouă se-mput, în cloace de lăstuni. Nu-s cai de-ncălecat, nici ciori să
RMRomulus Câmpan MaramureșanuBlid de ciolane
Întoarce-mi-te-n patrafir, fir de mătase, iaca sunt eu, un preot străveziu, adulmecând la uși, la case zidite în biserici, așa de târziu. Lasă te rog, în urmă orice aur și strălucirile de dumnezei
RMRomulus Câmpan MaramureșanuMațe, roz...
Ți-a plăcut întotdeauna rozul. Caiete roz, papuci roz, aragaz roz (oare unde l-oi fi găsit?), ciorapi roz, poșetă roz, vise, roz. Am venit apoi eu. Tricouri albastru închis, pantaloni
RMRomulus Câmpan MaramureșanuRecviem
Stau. Acolo unde mă izbește luna la marginile pământului de pe mormântul mamei. Și am întrebări, dulcegi din răspunsuri amare, zbătându-se-ntre pereții la care nici moartea nu mai azvârle
RMRomulus Câmpan MaramureșanuLingură de pască
Unde te-ai dus din noi, Păune, lăsându-ne cu sufletul la gură pe noi, bolnavii fără nume, îngenuncheații blidului de zgură... Ne lasă taică să te plângem măcar, în cimitirele de iască, încet,
RMRomulus Câmpan MaramureșanuAstupă-mi gura c-un sărut, Nichita...
De unde te-or răpus, întoarce-te bădie. Mi-s prunii-n floare-n beciurile lunii. Te caut ca un ciot de fag, uitat într-un toiag tânjind după suflarea ciobanului din trestia fluierie. Mă
RMRomulus Câmpan MaramureșanuCăzând peste bord
Întindă-mi-se gura duios, a rupere, strună trasă din spume de talaz, mănuși rubinii prelingând pulbere, Sahară suflet, eu vagon, tu macaz. Singur, plecat dintr-o ultimă gară, undeva undă,
RMRomulus Câmpan MaramureșanuFlorică, Floare...
Florică, Floare, cum îți spune mă-ta, unde te-ai dus să înflorești, femeie? Că te-am cătat în fiecare urmă de copită de boi bântuind dealurile unde ciorile făceau dragoste -n toate mormanele
RMRomulus Câmpan MaramureșanuRomeo, Julietei...
Cât aș fi vrut să-ți scriu, înainte de sărutul tandru, dulceag amărui, așternut sfios, împleticit parcă în fiori, și frunze. Nu știu, poate doar tu, unde ne-o duce dorul întrupării; într-o
RMRomulus Câmpan MaramureșanuCe-ți doresc eu ție, dulce amăruie...
Da, gutuile-s galbene-ntr-adevăr. Sfioase, nițel păroase, ca subrațul unei aripi de liliac asfințit dincolo de coaja-i ceruită de-atâtea peceți rupte; scrisori mânjite de năpasta dorului. Ne
RMRomulus Câmpan MaramureșanuMiere de melci
Lumina de franjuri din frunze neperechi, refuzul umbrelor din ce în ce mai goale, întortocheat arcușul a cânt în urechi, eu, înnodat la malul cărnii tale. Palid, stingher, am să mă
RMRomulus Câmpan MaramureșanuMurg mut
Îți mai aduci aminte, nemurire, de nopțile prelungi, cu iz de cucuruz, de cetina dalbă, zvâcnind a răzvrătire; plâng când te iert, și râd când te auz. Sunt anii secole, secunde și
RMRomulus Câmpan MaramureșanuStâlcit, suflet
În tinda morii, făina-n cearcăne, din fluturi vânt, în bob întoarcă-se. Lut străbun pe roată tragă-ne, lumina din cetini, prin dor cearnă-ne. Râuri lostrițe-n solzi oglindă-se, luna pustie în
RMRomulus Câmpan MaramureșanuIsaiia dănțuiește, nu?
Pe strada mea, unde amurgul naște, bieți corcoduși, cu suflete de plumb, noi doi și-o mănăstire, sfinte moaște, coceni uitați, în bobul de porumb. Mătase părul tău, uscat de
RMRomulus Câmpan MaramureșanuBrumă de pești
Două minuni sunt, de la facerea lumii: bruma de Paște, și bruma de pești. Amândouă stau în drumul luminii, umbre stâlcite-n uși, în ferești. Nimeni, pescari dincoace de taine, nu vin, și nu
RMRomulus Câmpan Maramureșanu