Astupă-mi gura c-un sărut, Nichita...

Să ne judece bătrânul Nichita cu milă.
A fost boier. Și dacă aude,să pună o vorbă bună pentru cei rămași cu urcușul.

O chemare duioasă, tristă și reverberantă. Emoționant! Toată mi-a plăcut și în mod deosebit prima strofă. Sunt mici omisiuni ale virgulelor care marchează vocativul.

Mulțumiri din suflet, amândurora.
Motivul pentru care zăbovesc atât de mult în Nichita, devine ceva mai clar în biografia din pagina-mi. Îi datorez mult, mai mult decât încerc să exprim uneori în vers.
Da, chiar răspopit cum se spune, transcendența îmi bântuie continua rezmeriță intelectuală. Dacă aș dori Învierea, ar fi doar ca să știu că cei plecați inutil de devreme, s-or reîntorce, pe veci.

Amanda, aveți dreptate, dar sunt mai mult decât omisiuni.
La radacini, sunt și compozitor de muzică folk, o dialectică imposibil să împace respectul pentru limbă, cu muzicalitatea și ritmul cânturilor pe care trebuie să le public doar în vers. Vă rog însă cu respect și drag, să-mi indicați exact locurile, și le voi reconsidera bucuros. Degeaba, așa cum spune un proverb maghiar, ”Preotul bun învață până la moarte”.

rcm

Nu v-am citit biografia. Am citit doar textul și mi-a plăcut. Cred că atunci când îi pomenim pe cei plecați, ei chiar prind viață, mai multă viață decât aceea pe care o au prin faptul că persistă în amintirile noastre, așa, ca un program rulând în fundal. E tehnică poate comparația, dar nu am găsit alta mai bună care să spună că ne gândim tot timpul la ei, chiar dacă nu o facem mereu conștient. Am apreciat și faptul că nu ați lăsat să treacă neobservată ziua de astăzi. Despre virgule, am crezut că este omisiune involuntară fiindcă în titlu ați marcat vocativul. Nu îmi dau seama de ce ar afecta ritmul marcarea vocativului în text, fiindcă noi oricum facem o mică pauză în vorbire atunci când folosim vocativul, dar sunt conștientă că mai am multe de învățat și mult de exersat. Apreciez acest frumos omagiu dincolo de virgule, doar mă gândisem că ar fi fost mai potrivită prezența lor pentru că folosirea punctuației se învață și în mod indirect prin lectura unui text. Dar nu insist asupra acestui aspect.

Vă mulțumesc mult pentru timp, și claritatea argumentului.
Voi reanaliza textul, căutând împăciurea menestrelului cu profesorul din mine.

Cu drag,

rcm