Mai am doar înc-un dor 2.0

n-am înțeles-o...
În rest un soi de pastișare
pe tema eminesciană,
bine strunită liric...

Felicitări!

scris in bascalie- cum le place unora sa spuna, pe aici- cu probleme de ritm. Extrem de slab.

regret că textul propus nu atinge, -vezi intervenția tăioasă a D-lui Toma- nivelul Domniei Sale de așteptat pentru o poezie. Mă surprinde totuși ampenajul puțin justificat din perspectiva celor tare puține poezii din palmaresul său de pe Agonia. Mă rog, impetuozitatea este rar împerecheată cu înțelepciunea, iar stilul meu, ceva mai coreandric, nu e pe meniul palatic al tuturora.

Domnule Petrea, acest text este într-adevăr creat cu deloc subtile trimiteri eminesciene, venit dintr-o hăituială din vremurile când citeam pentru întâia oară, ”Mai am un singur dor”, hăituială care se intersectează peren cu stările existanțiale pe care rar le aleg. Trec în acești ani, prin tragedii, drame, care-mi înfierează viziunea asupra vieții, această năpastă necerută. Da, stilul e voit ”aiuristic”, o derapare din mondenul banal la început al constrângerii unei vieți trăite într-adevăr, aiurea, departe de Maramureșul natal, prin tânjirea după ceva, altceva, orice poate în locul prezentului pe care l-aș dori de fapt ca pe o (benefică?) comă.
Finalizarea trece ceva mai șlefuit, în revolta existențială care-mi caracterizează (din nefericire poate) majoritatea textelor. Sper să fi clarificat măcar în parte motivele dindărătul acestui text, sunt de acord, tulbure.
Vă mulțumesc însă mult pentru concluzia pozitivă.

Cu respect, amândurora,

rc-m

Cred că primele două strofe trag un pic în jos poemul. Primul vers e intertextual, cu doar 6 silabe în loc de 8, precum o faceți pretutindeni, pe versurile 1 și, 3 din fiecare strofă. Autopersiflarea cu termeni precum crăcit, pare cam... neinspirată. Și cred că și strofa suplimentară de la final, se poate scoate. În rest, un text bun, cu ritm și metafore reușite, precum cea cu damigeana fără dop sau cea cu bulzul de lut. V-aș ruga, atunci când aveți timp și dispoziție, să revedeți primele 2 strofe, poate veniți și acolo cu ceva deosebit. Vă mulțumesc!

cu toată sincera vinovăție a unei incipiente obișnuiri cu ispita titlului de maestru, (care începe însă să mă transforme într-un inocent potlogar juvenil), vă mulțumesc din suflet, în primul rând pentru citire.

Da, aveți dreptate. Derapajul în vulg al începutului, scris din motive puerile, eg, ”c-așa voit-a mușchiul meu”, refuză să se înnoade cu continuarea să-i spunem doar ”mai mondenă” a restului, în special a finalului.

Deci, v-am ascultat (rara avis) sfatul, rescriind primele două versuri, încercând să rețin ceva din stagiile fluenței ideatice dorite inițial.
Tot așa, am pus ultima strofă (superfluă, menită ca explicație doar, -da- stângace) la dispoziția executorie a butucului.

Nu știu, pentru că sunt încapabil de matematici silabice dincolo de muzicalitatea simțită, cum stau cu silabele, puneți-le rogu-vă în contul ”degeaba-i spun ăstuia de boabele de porumb, el tot la mămăligă visează”.

Cu mult respect,

rc-m

Restul merita citit, dar se mai poate lucra, la greu...

aveți dreptate, finalul fiind de fapt justificarea întregului, stil pe care l-am menținut de la începuturi. Un fel de șfichi la capătul etapelor biciului ante"mergător".

Vă mai aștept, cu respect,

rc-m

o combinatie reusita intre Tudor Gheorghe si Adrian Paunescu, cel iubitor de patrie...

prin repetiţia dorului

mai am un dor, încă un dor

şi aşa aţi ajuns la simetria de 8 silabe

nici servici nu e corect, dar iau în calcul licenţa poetică, greşeala fiind întâlnită des în vorbirea curentă

Cred că aţi ridicat poemul prin modificările aduse.

cu mulțumiri sincere, pentru citire, sugestii și aprecieri.

rc-m

nu-mi vine să cred că am re-încercat, dar iată, primul vers mai matematic, și sunt mulțumit. Da, devin, până și eu...

rc-m

că mi-a trebuit, și tot mai trebuie, să fiu tras cu o candidă hotărâre, ca cea a Domniei Voastre, de mânecă, înspre perfecționare.
Mi-e greu uneori, să văd bunăvoința dindărătul cuvintelor scrise, se pare dar, că încep să înțeleg onoarea insitenței, o mai mare răsplată decât orice stea, pe care însă o apreciez din suflet.

Cu mulțumirile unui soldat, rănit uneori, pe care camarazi de suflet nu-l lasă de izbeliște.

Cu drag,

rc-m

aritmic...sugerez e barba-n calti...In rest, subscriu, merita steluta